a) Ce înseamnă că universul nu este doar iluzie și imaginație? Puteți să prezentați opiniile imamilor marilor școli de teologie sunnite (Ehl-i Sünnet) pe acest subiect?
b) Este obligatoriu să se studieze cunoștința despre Unicitatea lui Dumnezeu (Tawhid)? Și, dacă este obligatoriu, cum ar trebui studiată?
c) Care sunt responsabilitățile unui musulman în privința unității acțiunilor lui Allah (Tevhid-i Ef’al), unității atrybutelor lui Allah (Tevhid-i Sıfat) și unității ființei lui Allah (Tevhid-i Zat)?
Dragul meu frate,
a)
Este evident că a considera universul ca fiind doar iluzie și imaginație contravine existenței lucrurilor vizibile. Este, desigur, imposibil ca un om să nege sau să considere ca iluzie propria sa existență.
– Cei care acceptă acest lucru nu se concentrează pe realitatea lucrurilor, ci pe contextul din spatele realității.
Potrivit acestui punct de vedere:
Nimic altceva decât Dumnezeu nu are o existență independentă, necesară/obligatorie. Prin urmare, existența sa este identică cu inexistența sa. Așadar, existența sa este la nivelul imaginației. Întrucât imaginația ne permite să concepem culoarea unui corp, noi considerăm că acest univers există.
– Însă, savanții islami ai metodei de investigație au recunoscut că ființele pe care le-au simțit cu organele senzoriale, le-au înțeles cu mintea, ba chiar le-au ținut în mână, nu sunt iluzii, ci realitate.
Mai mult, întrucât universul este manifestarea atrybutelor lui Dumnezeu, iar aceste atrybuturi sunt adevărate, manifestările lor sunt, desigur, de asemenea, adevărate.
Deci, cel care a creat totul.
Halık
tot ce este manifestarea numelui,
Halık
Trebuie să fie în conformitate cu numele Său. Persoanele pe care Allah, Cel Provident, le hrănește, și hrana pe care le oferă, nu sunt iluzii, ci realitate. Altfel, ar trebui să considerăm chiar raiul și iadul ca iluzii, ceea ce este o sofismă. Din acest motiv, adeptii adevărului…
„Adevărele lucrurilor sunt imuabile.”
(nu este o iluzie)
au spus.
b)
Cunoștința despre Tevhid,
Întrucât a crede în existența și unitatea lui Dumnezeu, adică a recunoaște că El nu are niciun partener în ființa, atributele sau acțiunile Sale, este un precept fundamental, este, bineînțeles, obligatoriu să-l cunoști. Căci cine nu cunoaște acest lucru nu poate fi credincios.
– Cu toate acestea, au existat și teologi care au afirmat că cunoașterea științei teologice, care cercetează dovezi ale unității lui Dumnezeu, este obligatorie. Însă, conform opiniei generale acceptate, întrucât este imposibil ca toți oamenii să cunoască unitatea lui Dumnezeu în detaliu prin raționament, ea nu este obligatorie. Este suficientă credința generală. Este suficient ca masele să înțeleagă că Dumnezeu este singurul Creator al tuturor lucrurilor și că nu are niciun partener în acțiunile Sale.
– Dar în special în acest secol, cei care au primit educație
(care este o imagine generală a acestei epoci)
Este necesar ca oamenii să creadă pe baza de dovei, a ceea ce se numește credință investigativă. Altfel, nu se pot elibera de îndoielile provocate de educația pozitivistă și materialistă. Așa cum a spus Bediüzzaman Hazretleri,
„…Întrucât, în fața terorii acestui secol, cetățile de sprijin ale credinței imitativă au fost zguduite, îndepărtate și acoperite, este necesar ca fiecare credincios să aibă o credință investigativă extrem de puternică, care să-l facă capabil să reziste atacului colectiv al eretismului.”
(vezi Mektubat, p. 466)
c)
Așa cum se menționează în articolul al doilea,
Unicitatea Esenței, Unicitatea Atributelor și Unicitatea Acțiunilor
Responsabilitatea unui musulman în aceste privințe constă în a se abține de la orice gând, atitudine sau comportament care ar compromite adevărul teologicul sau ar afecta sacralitatea acestuia. De exemplu, a considera că vindecarea provine de la Allah atunci când ia un medicament este o necesitate a acestei responsabilități. Este esențial să se cunoască faptul că Allah este cel care dă și cel care ia atunci când se produce o moarte. Totul este în destinul cunoașterii infinite, în puterea infinită…
(în aplicarea destinului)
Trebuie să crezi că s-a format prin accident.
–
„Adică, nu are nici egal, nici asemănare, nici pereche, nici partener, nici în ființa Sa, nici în atributele Sale, nici în faptele Sale.”
(vezi Lem’alar, p. 341)
; este necesar să crezi în asta.
Sură Al-Ikhlas
„Nu are niciun echivalent.”
După cum se menționează în ultimul verset al Coranului, Allah este unic în ființa, în atributele și în acțiunile Sale.
„Nu are nici egal în ființa Sa, nici partener în faptele Sale, nici asemănare în atributele Sale.”
(vezi Cuvinte, p. 697)
Fiecare credincios trebuie să manifeste credulitatea și convingerile sale în gânduri și acțiuni pe parcursul întregii vieți.
– În concluzie:
„A cunoaște pe Dumnezeu,
a crede ferm în divinitatea Sa care cuprinde întregul univers, în faptul că tot ce există, de la atomi la stele, este sub controlul, puterea și voința Sa, și că nu are niciun partener în regatul Său,
„Nu există altă divinitate decât Allah”
„Credința în cuvintele sacre, în adevărurile lor, se realizează prin credință sinceră, prin confirmare din inimă. Altfel,
‘Există un singur Dumnezeu.’
A spune că tot bunul este împărțit și atribuit cauzelor și naturii, și a considera cauzele ca parteneri infiniti, -fie ca nu!, – a nu cunoaște voința și cunoașterea omnipresente, a nu recunoaște poruncile severe, a nu cunoaște atributele și mesagerii, profetii pe care i-a trimis, înseamnă, cu siguranță, că nu există în el, sub niciun aspect, adevărata credință în Allah.”
(Emirdağ Lahikası-1, 203)
Click here for more information:
– Ce este Tevhid? Există Tevhid al Rububiyet, Tevhid al Uluhiyet, Tevhid în nume și în atribute?
– Ce exprimă credința în Tevhid (unicitatea lui Dumnezeu) și în câte părți se împarte?
– Ați putea să-mi dați mai multe informații despre Vahdet-i Vücut?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
