Dragul meu frate,
Așezarea picioarelor una peste alta nu este lipsă de respect, cu condiția ca intenția să nu fie aceea de a manifesta lipsă de respect față de Dumnezeu. Însă, cine crede că Dumnezeu îl vede în permanență, ar trebui să adopte o atitudine cât mai umilă în prezența Sa.
Există anumite atitudini și acțiuni, destul de răspândite în zilele noastre, care sunt considerate reprobabile, neplăcute și blamabile în religie. Profetul (pace fie cu el) a menționat chiar unele dintre ele,
așezarea mâinilor pe șolduri și așezarea lor în spatele spatelor, cu palmele unite
a considerat astfel de acțiuni ca semne de mândrie.
Așeza-ți o picior peste celălalt.
Așezarea unui picior peste celălalt este considerată un semn de mândrie. Așezarea picioarelor una peste alta nu face parte din tradiția și sistemul de educație al nostru. Așezarea picioarelor în poziție de relaxare, așezarea picioarelor în poziție de relaxare cu picioarele întinse, așezarea picioarelor una peste alta nu sunt conform cu cultura noastră, la fel cum nici o expresie facială acidă, o privire dură, gesturi inutile cu mâinile și buzele răsucite nu sunt conform cu înțelegerea noastră a bunelor maniere. Un credincios nu ar trebui să neglijeze niciodată pe alții cu astfel de comportamente și ar trebui să se abțină de la orice gest care ar putea avea acest sens. Unii pot pune un picior peste celălalt pentru a se odihni, dar prietenii lui Dumnezeu se străduiesc să nu facă acest lucru nici măcar noaptea, în timp ce dorm. Uneori, dacă uită și pun un picior peste celălalt, se reculeg imediat, spunând: „Stăgfirullah, Doamne, este rușinos să fac asta în timp ce Tu mă vezi.” și se corectează.
Dar, dacă astfel de comportamente au devenit parte din natura lor, acești indivizi ar trebui avertizați de o autoritate; dacă a le spune direct ar fi ofensiv, ar trebui să se asigure că și ei beneficiază indirect, prin avertismente adresate publicului în general.
Totuși, și acest aspect poate avea excepții. De exemplu, uneori vedem că înalte personalități ale statului nostru, în timp ce discută cu reprezentanți ai altor țări, își pun picioarele pe picioare și se așează confortabil. Chiar dacă consider așezarea în acel mod impolite și nu aș face-o nici măcar singur, îmi place mult să văd acel tablou. Căci,
Atitudinea pe care ar trebui să o adopte cineva față de cel care se crede superior este una de mândrie.
Ei nu ar trebui să se simtă copleșiți de acțiunile lor care exprimă mândrie și aroganță, ci ar trebui să se simtă confortabil în prezența lor. Mai mult, comportamentul unei persoane cu o natură umilă față de un vanitos este voluntar și nu este o situație care să afecteze caracterul general al persoanei. Cred că, dacă interlocutorii lor se comportă cu respect, ei vor arăta adevărata lor natură și vor răspunde cu o politicositate înaltă.
In fine,
Așa cum suntem copiii unei anumite civilizații, așa cum am crescut într-un mediu și o cultură a bunelor maniere, trebuie să reînviem acea civilizație și să trăim conform ei. Avem resurse culturale proprii. Înțelegerea bunelor maniere, care s-a dezvoltat și a atins maturitatea bazându-se pe acele resurse, este o cultură dreaptă, care va mulțumi pe Dumnezeu, va bucura pe Profetul nostru și nu va cauza disconfort printre oameni, o înțelegere pură a bunelor maniere. Noi suntem copiii unei societăți a bunelor maniere și a unei culturi solide. Prin urmare, atitudinea și comportamentul nostru trebuie să reflecte esența noastră.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
