– Am găsit pe site întrebări legate de acest subiect, dar m-am blocat pe un detaliu și sunt complet confuz. Am discutat online cu o persoană pe care nu voi numi, dar pe care o cunosc și care predică pe internet. Mi-a spus că mijlocirea (tawassul) se poate face doar cu cei vii, că nu există niciun argument în Coran sau în Sunna care să susțină acest lucru și că, dacă se face, se încalcă principiu de monoteism (shirk).
– Poate scrieți aici, nu interpretările (ijtihadurile) mujtahidilor, ci, dacă există vreun argument în Sunna care să susțină acest punct de vedere?
– Sunt foarte confuz. Mai mult, acest prieten a împărtășit ce a spus pe internet, iar zeci de oameni îl urmăresc. I-am dat acelui prieten linkul de pe site-ul meu, referitor la acest subiect, pentru a-l studia: http://www.sorularlaislamiyet.com/article/13324/hz-omer-ra-hz-abbas-a-giderek-yagmur-duasi-icin-onu-vesile-kilmistir-hz-peygamber-asv-in-ruhu-kabir-hayatinda-hayatta-oldugunda-neden-onun-hatiri-icin-istememistir-tevessul-sadece-yasayanlarla-mi-olur.html El insiste că punctul al patrulea este greșit, că este politeism, exact cum am spus mai sus. – Ce spune el este adevărat? Dacă da, înseamnă că noi practicăm politeism? …
Dragul meu frate,
În primul rând
Nu se gândește nimeni la asta:
De ce nu este considerat politeism să se recurgă la mijlocirea celor vii, dar este considerat politeism să se recurgă la mijlocirea celor morți? Morții sunt politeiști, iar vii nu?
Al doilea:
Are prietenul dumneavoastră vreun hadith autentic care să susțină că invocarea morților este politeism (șirk)?
Al treilea:
Opinia pe care o susține prietenul dumneavoastră este punctul de vedere al unor vehabiliți.
Al patrulea:
Unii wahhabiti spun că nu se recurg la mijlocirea nici a celor vii, nici a celor morți, în timp ce alții nu pot nega că Omar a recurs la mijlocirea lui Abbas.
„Tevessul (intercesiunea) se face cu cei vii, nu cu cei morți.”
spun ei.
Cinci:
Și cei decedați au suflete vii în lumea de dincolo. A deceda nu înseamnă a dispare; înseamnă a trece în viața de dincolo.
La fel cum trecerea din uterul mamei în viața terestră este un proces natural, la fel este și trecerea din viața terestră în viața din mormânt.
Prin urmare, ei sunt, de asemenea, vii. Prin urmare, se poate recurși la mijlocirea celor care au trecut din viața terestră în viața de dincolo.
Relatarea menționată în întrebarea dumneavoastră este următoarea:
Se transmite de la Anas ibn Malik că, în timpul califului al doilea, când musulmanii s-au confruntat cu pericolul foametei din cauza secetei, califul Omar, luând-ul ca mijloc pe Abbas ibn Abdulmuttalib, a cerut lui Allah să trimita ploaie, spunând:
„Doamne! Îți rugam pe calea profetului tău, și tu ne dădeai ploaie. Acum te rugăm pe calea unchiului profetului tău, și îți cerem ploaie. Dă-ne ploaie!”
Anes ibn Malik relatează că, după aceste rugăciuni ale lui Omar, au primit binecuvântarea ploii.
(Buhari, Istiska, 4)
Tratează același subiect
„Încărcare excesivă”
Potrivit unor relatări despre acest hadit, înainte ca Profetul să-l implore pe Abbas să se roage,
„Profetul a acordat lui Abbas o importanță egală cu cea pe care un fiu acordă tatălui său.”
a spus acest lucru și, prin urmare, a sfătuit musulmanii să se supună lui Abbas și să-l folosească ca mijloc de a fi protejați de calamitatile care le vor veni, apoi a cerut lui Abbas să se roage. Abbas a
„Doamne! Într-adevăr, orice nenorocire este consecința păcatelor săvârșite, iar singura cale de a le îndepărta este pocăința. Acum, datorită apropierea mea de Profetul, oamenii se adresează Ție prin intermediul meu. Iată, cu mâinile noastre păcătoase și cu fruntea pocăinței, Te rugăm. Te rog, Doamne, dă-ne ploaie!”
a rogat cu aceste cuvinte, și imediat a început să plouă.
(vezi Ibn Hacer, Ahmed b. Ali b. Muhammed b. Ali b. Hacer el Askalani, Ibn Hacer, Fethu’l-Bari bi Şerhi’l-Buhari, Cairo, 1378/1909, 3/150–151)
De la unii savanți wahhabi
Elbani,
Bazându-se pe acest incident, el afirmă că nu se poate recurși la mijlocirea celor morți. Potrivit lui, Împăratul Omar a recurs la mijlocirea lui Abbas, unchiul Profetului, și nu a lui, deoarece Profetul era mort.
(Elbani, Muhammed Nasiruddin, et-Tevessül, trad. M. Emin Akın, Istanbul, Guraba Yayınları, 1995, p. 55-59)
– Zahid el-Kevseri, un savant al Ahl-i Sunnet, a afirmat că acest hadis este o dovadă că se poate recurși la mijlocirea celor morți.
(Muhammad Zahid al-Kawthari, Makalat al-Kawthari, Cairo, Turāsu al-Azhariyya, h. 1414 / m. 1994, pp. 450–452)
Sfântul Abbas, menționat mai sus
„Din cauza apropiatului meu raport cu Profetul, oamenii se apropie de tine prin intermediul meu.”
cuvintele sale, care exprimă acest sens, susțin această opinie.
– Potrivit cărturilor Ahl-i Sunnet, precum Ibn Hajar,
„Este de preferat să se ia ca mijloc de intercesiune pe Hazrat Abbas, aşa cum a făcut Hazrat Omar, adică să se recurgă la intercesiunea persoanelor drepte, să se ceară intercesiunea lor.”
arată că.
(vezi Ibn Hacer, luna)
– Iată opinia majoritară a ulemailor islami:
„Nu este permis să ceri de la un mort sau de la un viu ceva ce ar trebui cerut de la Dumnezeu. Însă este permis să implori pe Dumnezeu, considerând ca mijlocitor/intercesor/mediator pe cineva viu sau mort despre care se are o părere favorabilă, pe cineva considerat drept sfânt, să-i ceri binecuvântări, și să vizitezi mormentele profetilor și ale sfinților. Mai mult, din această vizită se pot obține binecuvântări spirituale.”
(vezi Hayrettin Karaman, Problemele actuale în lumina Islamului, 1/74)
– Într-o zi, un om a venit la Osman ibn Hanif
„Câteodată a mers la califul Osman pentru a-i cere un favor, dar nu a fost ascultat.”
se plânge, spunând: Profetul Osman b. Hanif îi dăruie următorul sfat:
„Du-te, fă-ți abluțiunile, rostește două rak’a de rugăciune în Mescid-i Nebevi, apoi rostește această rugăciune: ‘Doamne! Te rog să mă ascultăști prin mijlocirea profetului tău, Muhammad, profetul milostivirii. O, Muhammad! Te rog să mă ascultăști prin mijlocirea ta…
-pentru a-mi satisface nevoile-
Îi cerșesc lui Dumnezeu. Apoi, spune-i ce vrei.”
Omul a plecat și a făcut la fel, apoi s-a dus la Hz. Osman, Califul Osman, care i-a îndeplinit imediat cererile.
„uitase de această dorință mai devreme”
a spus, avertizând-o să-i prezinte de acum înainte toate nevoile ei.
Apoi, omul l-a întâlnit pe Osman ibn Hanif și i-a mulțumit că vorbise despre el cu calif. Osman ibn Hanif a spus că nu vorbise despre el cu calif, ci că, anterior, profetul Muhammad (pace fie cu el) i-a recomandat unui orb să se roage în acest fel, iar acesta s-a vindecat imediat după ce s-a rugat. A adăugat că a fost martor al acestui eveniment.
(vezi Taberani/es-Sağir, 1/306; Beyhakî, Delail, 6/167-168; Münziri, et-Terğıb, 1/273; Heysemi, Mecmau’z-Zevaid, 2/379; Mübarekfuri, Tuhfetu’l-Ahvezi, 10/24)
Taberani a declarat că această relatare este autentică.
(vezi Taberanî, op. cit.; Heysemi, op. cit.)
– Din acestă relatare se înțelege că este permis să se folosească profetul Mahomed (pace fie cu el) ca mijloc de intercesiune, atât în viața lui, cât și după moartea lui.
Click here for more information:
– Este Tevessul (intercederea) permisă conform versetelor coranice și haditilor?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
