Dragul meu frate,
Orice activitate lumească permisă și promovată de Islam este considerată, de asemenea, activitate religioasă.
Cel mai bun exemplu al acestui fapt îl găsim în următorul enunț al lui Bediüzzaman:
Reprezentantul celor eretici spune: „În hadisurile voastre, lumea este condamnată, menționată cu numele de „cîfe”. Și toți posesorii de virtute și de adevăr disprețuiesc lumea, spunând că este „rea, murdară”. Însă voi, care sunteți mijlocul și argumentul tuturor perfecțiunilor divine, o arătați și vorbiți despre ea cu dragoste!”
RĂSPUNS:
El privește la numinelor lui Allah. El arată amprentele lor. El le oferă o oglindire a sensului lor literal. Această fața a lumii este o scrisoare infinită din partea lui Samed. Ea merită dragoste, nu ură.”
El privește spre viața de apoi. Este pământul vieții de apoi, grădina Raiului, locuința harului. Nu merită dispreț, ci dragoste.
Este fața care privește pofta omului, care este cortina neglijenței, și care este locul de joacă al poftelor lumii. Această față este urâtă. Căci este efemera, trecătoare, plină de durere, înșelătoare.
„Ceea ce Coranul Sfânt vorbește cu importanță și admirație despre univers și despre ființe, se referă la primele două sute de ani. Lumile preferate ale Companilor și altor sfinți se află în acele prime două sute de ani.”
– Să păstrăm în inimile noastre, să nu uităm, aceste două hadisuri:
Pe acest subiect se pot cita zeci de versete coranice și hadisuri. Cu toate acestea, ne vom mulțumi cu cele care reprezintă un rezumat al acestora.
– Este necesar să evaluăm aspectele exprimate de Imam Rabbani în contextul acestor explicații. Cu alte cuvinte, Imam Rabbani subliniază necesitatea de a evita o cunoaștere inutilă, lipsită de beneficii, materialistă, care nu privește decât primele două fețe ale lumii, așa cum este exprimat în hadisuri. Altfel, orice acțiune, cunoaștere sau fapt care transformă lumea terestră în lumea viitorului este bun, benefic, merită răsplată. Nu putem crede că o persoană de o asemenea înălțime spirituală precum Imam Rabbani nu a luat în considerare aceste subtilități.
Cărturarii islamici au opus rezistență unor ramuri ale științei din cauza unor aspecte negative pe care le-au observat în epoca lor. De exemplu, în timp ce unii cărturari s-au opus teologiei, mulți cărturari islamici care au urmat au promovat studiul teologiei ca pe o obligație religioasă…
Este foarte probabil că Imam Rabbani a atras atenția asupra acestor ramuri ale cunoașterii în epoca sa, întrucât ele erau practicate într-o manieră negativă, și a cerut oamenilor să dea atenție avertismentului din hadith-ul menționat.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
