– O persoană care lucrează temporar la stat comite, în timpul exercitării funcției, o infracțiune de natură să-i împiedice să-și continue cariera și să devină funcționar public în viitor, infracțiune care ar fi înscrisă în cazierul său, dar continuă să-și îndeplinească funcția și, după un timp (fără ca cineva să știe despre acest incident), demisionează de bună voie.
– Ulterior, candidează la examenul de angajare cu statut de funcționar public la aceeași instituție și, grație rezultatelor examenului, este numit funcționar public cu statut de angajat permanent.
– În timpul îndeplinirii funcției, comite de mai multe ori, în perioade de timp diferite, același delict rușinos. Din nou, nimeni nu află despre aceste incidente. Deoarece nimeni nu află, ele nu sunt înregistrate în dosarul său profesional și nu este demis din funcție. Cu alte cuvinte, continuă să fie funcționar public.
– Normalmente, dacă ar fi fost descoperit la prima săvârșire a infracțiunii, ar fi fost înscris în cazierul său, ceea ce ar fi însemnat că nu ar mai fi putut candida la examenele de stat pentru a deveni funcționar public. Dar cum nu a fost descoperit, nu a fost înscris în cazier. A săvârșit aceeași infracțiune atat în perioada în care era în funcție temporară, cât și în perioada în care a fost numit în funcție permanentă.
– Ulterior, își dă seama de greșelile sale, se pocăiește și se roagă de iertare. De la numirea sa, nu a beneficiat de banii câștigați, ci chiar a acumulat datorii. Atât la prima, cât și la ultima greșeală, nu era conștient de gravitatea situației, de faptul că se încalcă un drept al altuia (un drept al statului).
– Există oameni care au comis acte de acest fel, au fost concediați și au un dosar penal. Singura diferență a acestui individ este că infracțiunile sale nu au fost făcute publice. Privilegiul acestui individ este ca infracțiunile sale să rămână secrete?
– Dumnezeu nu a vrut ca acest lucru să fie auzit, știind că ulterior ar fi regretat, sau există altă explicație? Întrebările mele pe acest subiect sunt următoarele:
1. Ar trebui să demisioneze acest bărbat? Adică, el încă lucrează și salariul pe care îl primește este ilegal?
2. Având în vedere că acest individ a săvârşit acte ilicite în profesia sa de mai multe ori, înainte de a se pocăi, are datorii față de stat din salariile percepute și, în caz afirmativ, cum va proceda cu plata acestora?
3. Această persoană, în timp ce se afla în detașare temporară, a săvârșit un delicat care nu a fost sesizat, motiv pentru care a intrat la examen cu dosar curat și a devenit funcționar public. A participat la examen și a fost numit pe baza punctajului. Normal ar fi ca în conștiința sa să existe: am săvârșit un delicat care, chiar dacă nimeni nu l-a aflat și nu a fost înscris în dosar, m-ar fi împiedicat să devin funcționar public, dar am fost numit în funcția de funcționar public prin examen. Normal ar fi ca eu să nu merit acest post. Chiar dacă nimeni nu știe, Dumnezeu știe. Eu, inclusiv în anul numirii mele, în fiecare an, calc pe dreptul cuiva, ocupând un post; dacă eu nu aș fi fost numit, persoana care a ratat numirea cu un singur loc ar fi fost numit. Este corect să spună că, chiar dacă în anii următori a fost numit, el nu a putut fi numit funcționar public, deși în fiecare an a fost calcătat dreptul cuiva?
– Pe scurt, ce ar trebui să facă această persoană de acum înainte, ca să nu mai existe niciun drept pe care să-l revendice și să nu mai violeze drepturile altora?
– Ar trebui să demisioneze, și dacă demisionează, ce ar trebui să facă pentru a compensa drepturile civile (din cauza salariului primit de la stat) sau ar trebui să continue să-și îndeplinească sarcinile, așa cum o face acum, cu profesionalism?
– Cum va plăti pentru greșelile pe care le-a comis, dacă va continua să îndeplinească aceleași funcții?
– Între timp, acest individ, de la primul moment al asumirii funcției, încearcă să-și îndeplinească la cel mai bun nivel sarcinile ce îi revin. Încearcă să fie un profesionist. Singura problemă sunt infracțiunile pe care le-a comis! (Nu există nicio sumă de bani primită de la stat în legătură cu infracțiunile. Adică nu sunt furturi sau alte lucruri de genul ăsta. Sunt doar acțiuni pe care nu trebuia să le facă.)
Dragul meu frate,
Ce înseamnă, în opinia dumneavoastră, un crimă rușinosă? Este vorba, de exemplu, despre calomnie, minciune, furt, adulter?
Dacă un funcționar public face aceste lucruri, comite o faptă interzisă, păcate și merită să fie pedepsit; cu toate acestea, salariul pe care îl primește nu este interzis (haram) dacă face aceste lucruri în viața sa personală, în afara sarcinilor de serviciu, și îndeplinește cu regularitate și onestie sarcinile sale.
Abuzând de autoritate în timpul îndeplinirii funcției
corupție, mită, favoritism, neglijență profesională, neefectuarea sarcinilor de serviciu în întregime, neîndeplinirea normelor de muncă
dacă comit astfel de crime și păcate, în îndeplinirea sarcinilor
pierde dreptul de a munci, iar salariul primit nu este halal (nu este permis în Islam).
Ori să se pocăiască, să se reformeze și să repare drepturile lezate, să le dea drepturile pe care nu le poate repa ră celor săraci în locul proprietarilor, și să câștige dreptul de a continua funcția în mod licit și legitim, ori, dacă nu poate face aceste lucruri, dacă nu poate renunța la obiceiul de a abuza de funcție, să demisioneze, să se pocăiască pentru faptele sale din trecut și să repare drepturile lezate.
Indiferent de faptul că sunt înregistrate sau nu în registrele crimelor și păcatelor, obligația rămâne neschimbată.
Dacă nu este posibil să restituie statului salariile ilegale pe care le-a primit, le distribuie săracilor. Dacă este sărac el însuși și nu are mijloacele financiare să facă acest lucru, se mulțumește cu pocăința.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări