Dragul meu frate,
Zikirul și Coranul
Într-adevăr, numai prin amintirea lui Allah se liniștesc inimile.
„Știți că inimile găsesc liniște numai în amintirea lui Allah.”
(Ra’d, 13/28)
Zikir,
înseamnă a comemora și a aminti.
Contrarul este
negligență
tir.
Coranul declară:
„Aminti-ți de Domnul tău când ai uitat.”
(Al-Kahf, 18/24)
Natura umană este predispusă la uitare. Pe de altă parte;
– A avea o credință slabă,
– Charme-ul lumii,
– Tendința inerentă de a se orienta spre gusturi imediate,
– Ocupația constantă cu griji de trai
– și din cauza unor motive precum distragerile cu lucruri plăcute la carne, cum ar fi genul de divertisment, omul se pierde în lumea materială.
Singurul lucru care îl va salva din această neglijență este rugăciunea.
Principiile zikrului sunt conținute în versetele Coranului.
Dar rugăciunile recitate cu anumite cuvinte, în anumite numere, la anumite ore, cu un anumit decorum, sunt o tradiție a ordinelor sufi, care variază de la ordin la ordin.
Profetul Muhammad (pace fie cu el)
„Cel mai bun zikir este La ilahe illallah.”
ordină.
(Tirmizî, Daavât 9; Ibn Mâce, Edeb 55)
Nu există altă divinitate decât Allah.
Este o expresie care apare și în Coran.
(vezi Saffat, 37/35).
Această rugăminte se găsește în aproape toate ordinile sufistice, în conformitate cu versetele coranice și hadisurile.
Pe de altă parte
„O, Tu, Cel Viu, Cel Perpetu!”
Este una dintre rugăciunile recitate în multe tradiții sufiste. Aceste două rugăciuni apar ca un cuplu în Coran, printre cele 99 de nume ale lui Allah.
(Vezi, de exemplu, Al-Baqara 2/255; Al-Imran 3/2 și Taha 20/111)
De asemenea, este una dintre rugăciunile recitate în multe tradiții sufiste.
„Allah ne este de ajuns, și El este cel mai bun apărător.”
este o expresie coranică.
(vezi Al-Imran, 3/173)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
