Dragul meu frate,
– Mențiunile despre Faraon în locurile respective nu au fost folosite ca referință pentru a deduce vreună concluzie.
Acolo s-a insistat asupra sensului cuvântului „singur” și, ca dovadă că acest cuvânt desemnează conceptul respectiv, s-a invocat un verset din Coran.
„Potrivit unei tradiții (hadith), Profetul (pace fie cu el) a interzis uciderea femeilor și copiilor (în război) și a spus:
Cuvântul pe care l-am tradus ca „hadis” este un verb. Apoi, a luat substantivul derivat din acest verb, a încercat să explice semnificația lui și a indicat conceptul utilizat aici, adică semnificația lui.
Ca dovadă a acestui fapt, el a prezentat fapta lui Faraon, relatată în versetul 25 al Surei Al-Mu’min, care este prezentată ca cuvânt al Faraonului.
Potrivit lui, în acest verset, cuvântul este folosit în sensul de concept, deci și în hadisul respectiv are același sens.
După cum se vede, cuvânta lui Faraon este utilizată aici nu ca referință la o nouă sentință, ci doar din punct de vedere al sensului lexical al cuvântului și din cauza mențiunii sale în Coran.
Indiferent de cine le-a rostit, expresiile incluse în Coran, chiar și sub forma de povești, sunt considerate ca având aprobarea Coranului. Chiar și expresiile folosite în Coran prin intermediul povestilor citate au primit această aprobare.
Altfel, ar fi inevitabil să se facă afirmații absurde, cum ar fi că Coranul conține expresii care nu sunt cuvintele lui Dumnezeu…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
