– Lumile este situată între cer și pământ. De la crearea sa, Dumnezeu nu a privit-o. În Ziua Judecății, lumea va striga: „Doamne! Oferă-mă azi celui mai umil dintre sfinții Tăi!” Profetul va răspunde: „O, nimicul! Tacește! Eu nu am fost de acord să te dau lor nici măcar în lumea asta. Oare voi fi de acord să te dau lor azi?”
– Este un hadis? Care este interpretarea lui?
Dragul meu frate,
Imam Gazali a relatat acest hadit în cartea sa Ihya.
(vezi İhya, 3/204)
Dar care a comentat hadisurile din Ihya’ul-Ulum
Zeynu’l-Iraki,
„Prima frază a acestui relatare”
‘Mursel’ (o formă slabă)
a fost relatat. Nu am reușit să găsesc restul.”
a declarat.
(vezi Tahricu ehadisi’l-İhya – în legătură cu İhya – luna)
– În relatarea transmisă de el-Iraki, pe care o menționează, se găsesc următoarele cuvinte:
„Cu siguranță, nu există ființă pe care Dumnezeu să o urăască mai mult decât lumea, din toate ființele pe care le-a creat. Într-adevăr, de la ziua în care a creat lumea, nu s-a uitat la ea.”
(vezi Ibn Abi’d-Dunya, ez-Zuhd, 1/37; Zemmü’d-Dunya, 1/29; Bayhaqi, Şuabu’l-Iman, 13/102; İhya, 3/203)
Niciuna dintre aceste surse nu conține informațiile din întrebare.
„Ziua judecății…”
Nu am găsit informații care să înceapă de la acel moment.
Întăritura (sau certificarea) haditului
întrerupt/întreruptă
din acest motiv, această relatare este slabă.
De fapt, lumea are trei fețe:
Prima faţă:
Se uită la cele 99 de nume ale lui Dumnezeu.
El le arată frumusețea lor, le este oglindă. Această fața a lumii este extrem de frumoasă, merită dragoste, nu urăsc. A iubi această fața a lumii înseamnă a iubi numele lui Allah.
A doua faţă:
Își întoarce privirea spre viața de apoi, este o pământ de cultură a vieții de apoi.
Este grădina raiului. Este câmilul harazului. Se sămânțește aici, se culege în viața de apoi. Această față este la fel de frumoasă ca prima. Meritează dragoste, nu dispreț.
A treia faţă
:
Este fața care privește spre lucrurile interzise, spre păcate, spre dorințele egoiste ale ego-ului, și este cortina de neglijență.
Această faţă este urâtă, rea, murdară, efemera, dureroasă, înşelătoare. Iată de ce musulmanul se abţine de la ea. A iubi această faţă a lumii este, conform expresiei din hadit, originea tuturor păcatelor.
Pericolul dragostei de lume constă în:
uitând de primele două sute de fețe ale lumii
doar cu a treia fața
este a se distrage.
Aceasta este a treia faţă a lumii, cea pe care o critică şi o condamnă tradiţia profetică.
(vezi Tirmizi, Zühd: 14; İbn-i Mâce, Zühd: 3; Dârimî, Mukaddime: 32; Deylemî, Müsned 1:141-142; Aclûnî, Keşfü’l-Hafâ 1:492; Nursi, Sözler, 32. Sözün, 2. Mevkıfı)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
