Dragul meu frate,
Nu am găsit niciun hadis care să relateze acest lucru.
S-a transmis că Ibn Masud a spus:
Cu toate acestea, Fahruddin Razi a raportat că savanții cercetători nu au acordat credibilitate acestei informații.
Dacă această povestire este adevărată, ar putea avea un sens, și anume că acestă lume, lumi din interiorul ei și straturile pământului ar putea fi reflectate în lumea exemplului. Într-adevăr, unii sfinți au vorbit despre astfel de lumi în călătoriile lor mistice, menționând distanțe de mii de ani care aparțin ifritilor și demonilor.
Lumea exemplară este o lume împletită cu lumea pe care o vedem, o lume în care se află imagini ale tuturor lucrurilor. Sfintii cu inima deschisă fac descoperirile pe care le văd din acea lume.
Imagine fiecărui lucru se reflectă acolo, dar cu dimensiuni diferite. Din acest punct de vedere, sfinții care au primit revelații despre lumea ifriților, de fapt, relatează ceea ce văd ca imagini reflectate în lumea exemplară a locurilor pe care aceștia le locuiau în lumea fizică. Aceste imagini par mult mai mari decât în realitate. De exemplu, dacă locația lor reală în lumea fizică era ca o insulă, în lumea exemplară ar putea părea ca un continent întreg.
Deci, dacă am considera Pământul ca o sămânță de pin, copacul ideal care se reflectă, se oglindeste, se manifestă și se formează în lumea ideală, ar fi la fel de mare ca un copac de pin întreg, în raport cu acea sămânță.
Așadar, fie că este vorba despre cuvintele atribuite lui Ibn Abbas, fie despre lumi veșnice pe care le văd cei cu ochii sufletului deschiși, nu sunt lumi ale acestui pământ, ci lumi vaste care se reflectă în lumea exemplară. Nu sunt lumi din lumea noastră.
Așa cum într-un oglindă mică se reflectă un palat mare și un parc imens. Într-un oglindă mică, palatul cu parcul se reflectă și intră în oglindă. La fel, lumea materială, care durează un an, se reflectă în lumea exemplului ca lumi care se întind pe mii de ani.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
