Dacă ar fi fost văzută la Profetul (pace fie cu el), aruncarea găinii din vasul de mâncare prin harul lui Gavs ar fi fost considerată un miracol. De ce nu se spune că acel sfânt a săvârșit un miracol?
Dragul meu frate,
Unul dintre ele; celălalt, negațiunile. Savanții Ahl-i Sunnet au definit miraculul cu diverse expresii, ținând cont de elementele și condițiile care îl diferențiază de alte fenomene extraordinare, cum ar fi kerāmat (fapte miraculoase ale sfinților). Cea mai potrivită și clară dintre ele este următoarea:
(at-Taftazânî, Şerhul-Akâid en-Nesefiyye; Cairo 1939, p. 459-460; pentru alte definiții, vezi el-Cürcânî, Şerhu’l-Mevâkıf, III/177; el-Cezirî, Tavdîhu’l-Akâid, 140).
După cum se înțelege din această definiție, minunea este un act al lui Dumnezeu. Dumnezeu (slăvit fie) este cel care o creează și o manifestă prin profet. Manifestarea unei minuni miraculoase, care pune în imposibilitate toți cei care o neagă, în mâinile celui care pretinde a fi profet și care provoacă pe negați, reprezintă o dovadă și o confirmare a pretinsei profetie. Întrucât manifestarea unei minuni miraculoase de către profet înseamnă tocmai asta.
Condițiile descrise în definiție diferențiază minunea de alte evenimente extraordinare, numite „kerāmat”, pe care le manifestă sfinții, slujitorii drepți ai lui Dumnezeu. Întrucât sfinții, prietenii lui Dumnezeu, nu au calitatea de a fi profeți. Kerāmat-urile pe care le manifestă sunt considerate o formă de minune a profeților cărora le-au fost supuși și a căror lege au urmat (Celâl ed-Devânî, Şerhu’l-Akâidi’l-Adudiyye, II/277).
Trebuie să fie fapta lui Dumnezeu, întrucât Dumnezeu este Creatorul suprem; adică El creează ce dorește. Însă, El confirmă veridicitatea faptei pe care El însuși a creat-o. De exemplu, faptele din minunile precum transformarea toiagului lui Moise în șarpe sau învierea morților de către Isus (a.s.) sunt faptele pe care Dumnezeu a voit să le creeze. Atribuirea lor profetilor este metaforică.
Trebuie să fie un miracol care să depășească legile și obiceiurile naturii cunoscute. Numai atunci acea acțiune atinge un grad de confirmare din partea lui Dumnezeu. Evenimentele care au loc conform legilor naturii și ordinii normale a universului (cum ar fi răsăritul soarelui) nu au caracterul de miracol.
Întrucât funcția icazului este de a pune în evidență imbecilitatea oponenților, silențindu-i.
Ca dovadă a aprobării lui Dumnezeu, miracolul trebuie să se producă în mâinile celui care pretinde a fi profet.
Miracolul manifestat trebuie să fie în conformitate cu afirmația profetului, adică cu ceea ce a promis să facă. Dacă ar fi arătat alt miracol care nu ar fi fost în conformitate cu afirmația sa, nu ar fi fost considerat un miracol.
Miracolul pe care îl prezintă ca dovadă a afirmației sale nu trebuie să o contrazică și să o infirme.
trebuie să se producă imediat după cuvintele (afirmațiile) profetilor (el-Cürcânî, Şerhu’l-Mevâkıf, III/177-179).
Evenimentele extraordinare care au loc *înainte* de revendicarea profeției, contrar ultimei condiții a miracolului, nu sunt considerate miracole, ci mai degrabă minuni de tipul haricilor (miracole ale sfinților). Profeții, înainte de a deveni profeți, sunt prieteni ai lui Dumnezeu la nivelul sfinților. Evenimentele extraordinare care apar la ei când profeția se apropie se numesc „haric”. Acestea sunt minuni care apar la potențiali profeți cu scopul de a pregăti profeția viitoare.
Cele mai importante diferențe sunt următoarele:
Însă miracolele, care sunt privilegiul celor aleși de Dumnezeu, onorați cu harul profetiei, au loc prin intermediul unor personalități distinse și în conformitate cu cauzele lor. Aceste condiții nu sunt prezente în alte miracole.
De obicei, este prezentat și demonstrat la cererea publicului. În acest moment, publicului i se aruncă o provocare, iar publicul, fiind incapabil, nu poate crea un echivalent. Părinții și alți proprietari de animale minunate nu pot face o astfel de afirmație.
Ei devin simboluri ale moralității și virtutei, posesoare a tuturor felurilor de virtuți morale și calități superioare. Atât de mult încât, aceste calități sunt considerate ca minuni care indică profetia lor. Din acest motiv, cei care nu sunt posesoare a calităților profetice date de Dumnezeu nu pot să facă minuni.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
