Dragul meu frate,
Profetia,
adică
profetie
problema este obținută în teologie prin transmitere
„Sem’iyyât”
intră în categoria respectivă. Deoarece religia a fost transmisă omenirii prin intermediul profetului, ea este construită pe instituția profetiei. Problema profetiei, care nu ocupa un loc important în cărțile de teologie din primele perioade, a început să fie discutată mai mult ulterior, sub influența factorilor interni și externi.
Necesitatea instituției profetice este extrem de clară. Întrucât credința deplină în Allah este posibilă doar prin intermediul ghidării lor. Fără revelație, rațiunea nu poate ajunge singură la adevăr. Cel mai bun exemplu este căutarea lui Allah de către profetul Ibrahim (as) prin intermediul rațiunii. La început, considerând stelele, luna și soarele ca zei, profetul Ibrahim (as) s-a adresat doar prin lumina harului care a răsărit în inima sa, Domnului Lumilor.
Evoluția omenirii s-a realizat doar prin intermediul profeților. Fără profeți, omenirea nu ar fi putut să construiască civilizație, să treacă la o viață ordonată și să progreseze în știință. Profeții, prin minunile pe care le-au săvârșit, au trasat simultan limitele finale ale științei. Prin urmare, fiecare profet a fost un maestru într-o ramură diferită a artei.
„Pîr”
a fost recunoscut/ă ca.
Emoțiile umane, precum furia, pofta sexuală și rațiunea, care nu sunt limitate în mod natural, au fost puse sub control prin regulile aduse de profeți, iar omul a devenit un ființ civilizat.
în capacitatea intelectuală
„înțelepciune”
, în forța mâniei
„curajul”,
în sfera sexuală
„modestia”
”
însă a putut să atingă fericirea de a fi om, în triunghiul înțelepciunii, castității și curajului, doar prin intermediul lor.
Chiar dacă omul, prin propriul raționament, ar ajunge la ideea unui Creator, el nu ar putea afla cum să-L aduneze și să-L slujească decât prin intermediul Profetilor. Prin urmare, limitele binei și răului au fost trase de profeți, iar căile spre fericire sau nefericire au fost arătate de ei. Ahl-i Sunnet consideră trimiterea profetilor de către Allah ca o binecuvântare, un favor și o grație a Lui (slăvit fie). Allah a vorbit cu omenirea prin intermediul profetilor pe care i-a ales ca mesageri. Profetii au transmis omenirii cuvântul Lui (slăvit fie) și le-au arătat căile cunoașterii. Prin urmare, fără profeți, omenirea nu ar fi putut să-L cunoască pe Dumnezeu în mod adecvat.
Profetia nu este o poziție sau un rang obținut prin voință sau efort, la fel cum nimeni nu devine profet prin alegerea sau numirea oamenilor, dorind, aspirând sau muncind. Întrucât profetia, așa cum este stabilită prin numeroase dovei, se produce prin alegerea (istifa) lui Dumnezeu a unuia dintre slujitorii săi.
Lăsarea alegerii persoanelor care vor reprezenta o funcție superioară, precum profetia, la discreția oamenilor nu ar fi, desigur, o decizie judicie. Numai Allah poate desemna persoanele potrivite pentru această funcție.
Click here for more information:
– Sfinții sunt profeți, sunt oameni aleși? Sau sunt oameni răsplătiți pentru bunătatea lor?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
