–
Dragul meu frate,
Putem spune că conceptele și metodele de tratament legate de bolile mintale, care s-au dezvoltat paralel cu progresul medicinei moderne, provin din Occident. Însă, înainte de Renașterea din epoca modernă, Europa era acoperită de ignoranță. Lumea islamică, ca în toate aspectele vieții sociale, a contribuit la acest progres.
Într-adevăr, în Spitalul de Psihiatrie Edirne Sultan Bâyezid, construit în 1488, se tratau bolnavi mintal. Spitalul funcționează în prezent ca muzeu.
Invers, în Europa, până în secolul al XIX-lea, bolnavul mintal era considerat o ființă a cărei suflet fusese captat de diavol, dar care era uman din punct de vedere fizic. Potrivit tradiției otomane, însă, era doar un „meczub”, adică un bolnav „atras” de Allah… Pe lângă „meczub”, se mai foloseau cuvinte precum „mecnun”, „şeyda”, „divane”, evitând cuvântul „deli” (nebun). Se evita insultarea persoanei afectate de această boala, a cărei cauză era considerată de neînțeles.
Dr. Kraft-Ebing, psihiatru (în engleză: psychiatrist) și una dintre figurile importante ale psihiatriei moderne, scria:
Conceptul de nebunie (mecnunluk) în Islam este prezentat atât în Coran, cât și în Sunna. Responsabilitatea religioasă presupune capacitatea de a raționa. Prin urmare, se consideră că există o boală care împiedică funcționarea rațiunii umane. Această perspectivă a dominat lumea islamică de-a lungul istoriei, acceptând ideea că există o boală care afectează funcționarea mintii umane.
Potrivit lui Evliya Çelebi, acesta a vizitat personal Spitalul Sultan Bayezid din Edirne, unde a vorbit cu medici și pacienți. Acolo a fost martor la diverse cazuri de boli mintale.
În America, terapia cu muzică pentru pacienții cu boli mintale a început abia în 1956.
Paralel cu importanța acordată cunoașterii în civilizația islamică, a fost acordată o mare importanță și medicinei. Profetul Muhammad (pace fie cu el)
Încă din secolele I-II, încurajați de hadith-uri și alte tradiții care aveau acest sens, s-au căutat remedii pentru toate bolile existente, iar în Sunna au fost făcute studii despre bolile menționate și despre medicamentele lor.
Deși este posibil să se urmărească interesul pentru medicină în istoria islamului până la epoca Profetului (pace fie cu el), se știe că primul spital complet organizat a fost fondat în anul 88 al erei islamice (707 d.C.) la Damasc de califul omeyad Walid ibn Abd al-Malik.
Cu toate acestea, cea mai strălucită perioadă a spitalelor islamice a avut loc mai târziu, în epoca califilor abbaside. De fapt, se spune că Harun al-Rașid a ordonat construirea lor.
Istoria islamă arată că, încă din primele perioade, s-a acordat atenție tratamentului bolilor mintale.
Existenta spitalelor destinate bolnavilor mintali, pe langa alte boli, in lumea islamica, este fara indoiala rezultatul cercetarii stiintifice.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
