Dragul meu frate,
Coranul este înțelept.
El vorbește limba interlocutorilor săi, se străduiește să folosească cuvinte pe care aceștia le vor înțelege. Chiar și astăzi, când oamenii vorbesc despre univers sau cosmos, ei cred că vorbesc despre pământ și cer, și așa o știu, și cunoașterea lor este corectă. Mai ales, cum se poate vorbi despre univers fără a menționa pământul și cerul, pe care le-au văzut cu ochii lor, în urmă cu paisprezece secole?!
Tot ce oamenii își imaginează că se află în partea de sus, indiferent de forma, sistemul sau categoria sa.
„Cerul”
este inclus în conceptul de. De altfel, în limba arabă
„sema”
(cerul) înseamnă tot ce se află deasupra. Din acest motiv, în Coran, când se vorbește despre univers, se vorbește întotdeauna
„Arz = teren”
singular,
„sema”
(iar cerul este totodată
Singular ca „sema”, dar plural ca „semavat”.
se exprimă astfel. Căci în univers există două lucruri: unul este lumea înaltă/superioară (cerurile), iar celălalt este lumea inferioară (pământul).
Știința pozitivistă de astăzi, când vorbește despre univers sau cosmos, nu se referă la altceva decât la cer și pământ. Din aceste explicații se înțelege că,
Universul
este alcătuit din cer și pământ; pământul și cerul formează universul.
Dacă se observă atent, versetul 47 din sura Zariyat vorbește specific despre extinderea cerului. Întrucât centrul real al universului este cerul. Pământul este o planetă mică, aflată într-un mic sistem al cerurilor – ca un fel de satelit al soarelui. Prin urmare, extinderea cerurilor înseamnă extinderea universului. Deci, nu există nicio expresie anormală în verset.
Sură Fussilat vorbește despre forma gazoasă a cerurilor. Afirmația că cerurile au existat înainte sau după pământ nu este corectă. Întrucât, teoria cea mai larg acceptată în prezent este aşa-numita explozie cosmică.
„big-bang”
Potrivit teoriei, cerul și pământul sunt părți ale aceleiași supă cosmice, care au apărut simultan din magma primordială. Cu toate acestea, construcția pământului și a cerului a urmat secvențe diferite.
Iată cum:
Sură Al-Baqara,
„El a creat tot ce este pe pământ pentru voi. Apoi s-a adresat cerului şi l-a creat şi l-a ordonat în şapte straturi. El este cel care ştie totul cu perfectă cunoaştere.”
conform versetului 29 din Coran, pământul a fost creat mai întâi;
„Și apoi a întins pământul (sub cer).“
Potrivit versetului 30 din sura An-Naziat, cerul a fost creat mai întâi;
„Apropo, cei care ne neagă, nu au ei observat că am separat cerul de pământ, care erau unite, și că am creat fiecare ființă vie din apă? Și totuși, ei nu cred?”
Versetul 30 din Sura Enbiya, care este tradus ca: „Nu este niciun îndoială că cerul şi pământul au fost create împreună”, arată că cerul şi pământul au fost create simultan.
Interpretând aceste versete în lumina noilor descoperiri din științele pozitive, putem spune că pământul și cerul au fost create simultan din aceeași materie. Cu toate acestea, răcirea și formarea crustei pământului au precedat formarea cerurilor.
Formarea Pământului, adică transformarea lui într-un loc potrivit pentru viața umană, organizarea lui ca un pat de odihnă și atingerea formei finale, a avut loc abia după organizarea cerurilor.
(vezi İşaratu’l-İ’caz, interpretarea versetului 29 din Sura Al-Baqara).
Din aceste explicații reiese clar că ordinea și relația dintre pământ și ceruri variază în funcție de diferitele etape de construcție, iar obiecția menționată în întrebare nu este justificată.
Click here for more information:
– Aș putea să-mi explicați versetul 47 din Sura Zariyat? Unele cercuri consideră că acest verset, având în vedere progresele științifice contemporane, se referă la expansiunea universului?
– UNIVERSUL (UNIVERS)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
