De ce este adulterul un păcat?

Dragul meu frate,

În Coran se spune:

„Ei nu invocă pe alt dumnezeu alături de Allah. Nu ucid pe nimeni pe nedrept, pe cineva pe care Allah l-a interzis să fie ucis, nici nu săvârșesc adulteriu. Cine face aceste lucruri va fi pedepsit. Va fi supus la chinuri multiple în Ziua Judecății, și va fi lăsat acolo, umilit, pe vecie.”


(Al-Furqan, 25/68).

Versetul pune accent pe credința în unitatea lui Dumnezeu (tawhid), stabilind în mod special o legătură între această credință, respectul față de viața umană și abstența de la adulter, adică sentimentul de castitate și onor, sugerând astfel că credința influențează moralitatea, existând o relație clară între credință și moralitate. Adulterul, pe de altă parte, este descris în verset ca…

„Nu vă apropiați de adulteriu, căci este o faptă rușinoasă și un drum rău.”


(Al-Isra, 17/32)

Este o treabă urâtă.

Adulteriu

este o violare a demnității umane și o calomnie. A urmat interdicția adulterului

„Întrucât este o treabă murdară, un drum teribil.”

A se spune că adulterul este un păcat, indică faptul că el este contrar naturii curate a omului și rațiunii sănătoase.

Adulteriu:

Este un act rău care sfâșie cortina castității și onorului femeii și bărbatului, care temeluiește familia, care corupe societatea, care distruge moralitatea și virtutea, care corupe generația. Însă știm că cine crede cu credință neclintită în Allah și în Ziua Judecății, vine în acest lume nu pentru a pata cortina castității, ci pentru a păstra familia sănătoasă, în conformitate cu voința lui Allah, pentru a proteja moralitatea și virtutea, pentru a crește o generație credincioasă.

În epoca de aur a Islamului, Profetul (pace fie cu el) se afla în compania Companilor săi. Apoi, un tânăr s-a apropiat și, cu mult lipsă de respect, a spus:

– O, Profetul lui Allah! Eu vreau să mă apropii de acea femeie, vreau să comit adulter cu ea, – spuse el. Companiile Profetului (s.a.v.) au fost foarte furioase din cauza acestui fapt. Unii, cuprinsi de mânie, au vrut să-l bată pe tânăr și să-l alungească din prezența Profetului lui Allah (s.a.v.). Alții au strigat, pentru că tânărul vorbise cu multă impudicizie. Profetul lui Allah (s.a.v.)

Lasă-l pe acel tânăr, a ordonat el.

Profetul (pace fie cu el) l-a chemat pe tânăr, l-a așezat pe genunchii săi, genunchii tânărului atingând genunchii săi binecuvântați, și a spus:

„Tinerete, ai vrea ca cineva să-i facă asta mamei tale? Îți place să vezi astfel de lucruri urâte?”

a întrebat. Tânărul a răspuns furios:

„Nu, O Mesager al lui Allah!”

a răspuns. Profetul:

„Atunci, nici măcar copiii celui pe care îl vei răni nu vor fi de acord cu acel act rău.”

Apoi:

„Și, totuși, ai fi de acord să facă acest lucru urât cu sora ta?”

când au întrebat tânărul:

„Nu, niciodată!”

spunea, furios.

„Așadar, a spus el, niciun om nu iubește această muncă.”

Apoi, Profetul (pace fie cu el) a pus mâna sa binecuvântată pe pieptul tânărului și a rogat:

„Doamne! Purifică inima acestui tânăr. Păzește-i cinstea și onoarea și iartă-i păcatele.”

Tânărul a părăsit prezența Profetului (pace fie cu el) și, de atunci, nu a mai săvârșit niciun păcat, ci a trăit fără ca vreodată să-i treacă prin cap o astfel de gândire rea!

(Müsned, V. 257)

Cu salutări și rugăciuni…

Islamul prin întrebări