–
Învălmășirea diavolului constă în a spune că Dumnezeu a creat mai întâi omul ca ființă care are nevoie de hrană, iar apoi, prin atributul numelui Rezzak (Cel care hrănește), i-a dat hrană. Și că ar trebui să vă mulțumiți pentru că v-a hrănit.
– Dar dacă nu ne-ar fi creat cu necesitatea de a mânca, nu am fi avut nici necesitatea de a elimina resturile de mâncare, iar dacă am face abluțiunile o singură dată, ele nu s-ar mai rupe până la moarte. Însă, cum suntem obligați să mâncăm, suntem obligați să eliminăm resturile de mâncare, iar abluțiunile se rup în permanență.
Notă: Bineînțeles, Allah a manifestat aici atributul de Hakim (Cel Înțelept), a creat cu siguranță o înțelepciune. Dar care este acea înțelepciune?
Dragul meu frate,
Vom aborda acest subiect în două etape:
La primul nivel.
prin crearea universului, Dumnezeu a dorit să se facă cunoscut,
în a doua etapă
atunci vom încerca să demonstrăm punctul de discuție din întrebare.
Primul Pas:
Dumnezeu a creat toate ființele ca să fie oglinzi ale manifestărilor numelor și atributelor Sale, ca să-L facă cunoscut.
„Am creat spiritele (jinii) și pe oameni doar ca să mă cunoască și să îmi slujească.”
(Zariyat, 51/56)
în versetul care spune: „Și am creat pe ginni și pe omenire, și am pus pe amândouă în probă”, se referă la cea mai mare sarcină a ginilor și a omenirii, care sunt cele două comunități supuse la probă.
înseamnă a cunoaște numele și atributele lui Dumnezeu și a-I adora.
a fost raportat.
Scopul principal al lui Dumnezeu în crearea universului și a omului,
a trebuit să se facă cunoscută în toate privințele, să se facă iubit de ei și să-i facă să-i slujească.
Putem asculta despre această adevăra de la Bediüzzaman Hazretleri:
„Întrucât prin aceste opere de artă și înțelepciune, El dorește să arate propriile sale virtuți și măiestria, să se facă cunoscut și iubit prin aceste ființe infinite, decorate și ornamentate, să primească mulțumiri și laude prin aceste binefeceri infinite, gustoase și prețioase, să primească rugăciuni recunoscătoare, de mulțumire și de adorație prin această educație și hrănire universala, plină de compasiune și protecție, prin care sunt satisfăcute chiar cele mai rafinate gusturi și apetite, prin ospete și banchete divine pregătite în așa fel încât să satisfacă toate dorințele, să arate divinitatea Sa prin măreția și măreția acțiunilor Sale, prin schimbarea anotimpurilor, prin alternanța nopții și a zilei, prin activitatea Sa teribilă și înțeleaptă, prin creația Sa, să primească credință, supunere, ascultare și obediență, să arate dreptatea și echitatea Sa prin protejarea binelui și a celor buni, prin eliminarea răului și a celor răi, prin distrugerea tiranilor și a mincilor cu lovituri cerești, El este cel care dorește să se arate dincolo de cortina.”
(vezi Mektubat, p. 219-220)
„Într-adevăr, în perfecțiune se află frumusețea, iar în frumusețe se află perfecțiunea.”
dorința de a se vedea și de a se arăta, de a se expune;
Este un principiu fundamental. Tocmai pe acest principiu fundamental se bazează faptul că Arhitectul Etern al acestui mare volum al universului, este prezent în acest univers, în fiecare pagină, în fiecare rând, chiar în literele și punctele sale.
pentru a se face cunoscut, a-și manifesta măreția, a-și arăta frumusețea și a fi iubit.
pentru că El face să fie cunoscute și să fie iubești frumusețea și perfecțiunea Lui, prin limbajele multiple ale fiecărei ființe, de la cea mai mică la cea mai mare.”
„Iată, om nechibzuit!
Acesta este Judecătorul, Arbitrul, Cel Înțelept, Domnul Gloriei și al Frumuseții.
în timp ce vrea să se facă cunoscut și să fie iubit de tine prin intermediul fiecărei creaturi, în moduri atât de îndrăznețe și strălucitoare,
tu ești împotriva promovării lui
dacă nu recunoști prin credință
și în schimbul faptului că el m-a cucerit
dacă nu te faci iubit de el prin devotamentul tău
Știu că ești un ignorant, un imbecil, un imoral, dar măcar trezește-te!”
(vezi Lem’alar, p. 312)
Iată aceste declarații din „Prima etapă”:
„Scopul principal al lui Dumnezeu în crearea universului și a omului este de a se face cunoscut, de a fi iubit, de a fi slujit, de a fi mulțumit, de a fi glorificat, sfințit și purificat.”
A apărut ca soarele.
Al doilea nivel:
Aici,
„De ce Dumnezeu a creat oamenii cu necesitatea de a mânca și de a bea?”
vom căuta răspuns la întrebarea de forma:
După cum s-a demonstrat în primul pas, Dumnezeu a creat universul și omenirea pentru a se manifesta/pentru a-și arăta frumosul nume și atributele Sale. Prin urmare, în tot,
Prezența elementelor care să prezinte pe Dumnezeu și să arate manifestările numelor și atributelor Sale, conform voinței Sale.
este necesar. Universul îndeplinește această sarcină cu măiestrie, datorită minunatei sale estetici, scopurilor pe care le urmărește și a numeroaselor aspecte care mărturesc despre cunoașterea, înțelepciunea și puterea infinite ale lui Dumnezeu.
Prin urmare, este necesar ca ființa, structura, organismul, natura umană să fie concepute în așa fel încât să poată îndeplini această sarcină, pentru ca omul să poată îndeplini această sarcină cu succes.
Iată omul, creat să aibă nevoie de tot.
-în starea actuală-
rolul de oglindă a samediyetului lui Allah, care nu are nevoie de nimic
îl/îi/îl face.
– Omul cu boala
A lui Dumnezeu
Şafi
numele lui/a ei
așa cum a învățat, cu foamea lui
A lui Dumnezeu
Rahman, Rezzak
numele lor
a fost învățat. În proviția (rizk), se văd mila, generozitatea, bunătatea nesfârșite ale lui Allah, precum și manifestările infinitelor sale cunoștințe, putere, înțelepciune și multe alte atribute.
– Dacă oamenii nu ar comite păcate
Dumnezeu este iertător;
dacă nu ar fi fost bolnav
vindicativ;
dacă nu ar fi fost viu,
înviorător;
dacă nu ar fi murit
revigorant;
dacă nu ar fi decedat
a fost un conducător just.
Nu se cunoștea cauza.
– Nu trebuie uitat că,
Unicitatea lui Dumnezeu, vahdaniyete.
este una dintre calitățile care trebuie recunoscute în primul rând.
Alegerea lui Allah ca singurul autor al tuturor binefacerilor, bunătăților, darurilor și favorilor existente este posibilă doar prin recunoașterea ineficienței tuturor ființelor, inclusiv a ființei umane, și a tuturor cauzelor.
Din acest motiv, niciună dintre ființele/organele universului nu dispune de o forță independentă. Toate sunt absolut incapabile.
Iată că omul este la fel de sărac, căci are nevoie de tot, și la fel de incapabil, căci nu este în stare să creeze nimic.
Prin ignoranța sa, mărturisește cunoașterea veșnică a lui Dumnezeu, iar prin neputința sa, mărturisește puterea absolută a lui Dumnezeu.
îl/îi/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îlă/îl
Putem găsi un rezumat al acestei adevăruri în Risale-i Nur:
„Vedem cu ochii noștri că: Toate lucrurile, în special cele vii, au multe nevoi diverse și multe necesități variate. Aceste necesități, aceste nevoi, li se oferă, li se vine în ajutor, în timp oportun, din locuri pe care nu le-au căutat, nu le-au cunoscut și nu le-au putut ajunge.”
„Însă, puterile celor care au nevoie nu ajung, mâinile lor nu pot atinge nici măcar cea mai mică dintre acele scopuri infinite. Priviți-vă pe voi înșivă: câte lucruri vă sunt necesare, lucruri care vă depășesc, lucruri exterioare și interioare, precum și mijloacele lor! Întreaga viață, comparați-o cu voi înșivă. Toate acestea, una câte una, mărturisesc și indică existența Unicului Obligatoriu, iar în ansamblul lor, ca lumina soarelui arată soarele, așa este starea și calitatea aceasta,”
dincolo de cortina de tain, el [Dumnezeu] se arată rațiunii ca un Ființă Absolută, un Unic și Incomparabil, cu titluri de Mare Generozitate, Compasiune, Educație, Providență.”
„Acum, o, negator ignorant, și o, depravat neglijent!
Cu ce poți explica această activitate plină de înțelepciune, de discernământ, de compasiune?
Poți explica asta cu natura surdă, cu forța orbă, cu coincidența stupidă, cu cauze imobile inepte?”
(vezi Cuvinte, p. 554-655)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
