– Întrebările mele despre Tevbe 16, Muhammed 31…
1. Expresia „până să știm noi” din versetul 16 al surrei At-Tawbah și versetul 31 al surrei Muhammad este interpretată ca „până să stabilim/până să se manifeste”, pe ce baza? Se bazează pe versetele care afirmă că Allah cunoaște necunoscutul?
2. Dacă rostirea frazei „până când vom afla” înseamnă că Dumnezeu vede și aude efectiv ceea ce facem, pentru a se asigura că este conform cu justiția, de ce nu se spune direct așa?
– De ce a fost formulat în mod care să poată fi înțeles greșit?
3. Este corectă interpretarea că utilizarea cuvintelor „lemma” și „lem” în limba arabă înseamnă „nu s-a întâmplat în trecut, dar ar putea să se întâmple în viitor”?
– Dacă este așa, nu contravine acest lucru versetelor din Al-Tawbah 16 și Muhammad 31, care afirmă că Allah cunoaște necunoscutul?
Dragul meu frate,
A credeți că veți fi lăsați în pace, fără ca Dumnezeu să cunoască pe cei care au luptat printre voi, pe cei care nu au luat nici un mijlocător în afară de Dumnezeu, de profetul Lui și de credincioși? Și Dumnezeu este bine informat despre ceea ce faceți.
“
Sau ați crezut că veți fi lăsați în pace, fără ca Allah să-i distingă pe aceia dintre voi care luptă în râu lui Allah, fără să-și ia ca confidenți pe alții decât pe Allah, pe Mesia Lui și pe credincioși? Allah este bine informat despre ceea ce faceți.”
„Credeți oare că Allah vă va lăsa în pace, fără să-i scoată la iveală pe cei dintre voi care au luptat în lupta sfintei credință, pe cei care nu au luat ca aliați decât pe Allah, pe profetul Său și pe credincioși? Allah este conștient de tot ce faceți.”
(Al-Tawbah, 9/16)
Și cu siguranță vă vom pune la încercare, ca să distingem pe cei care luptă cu credință de voi, pe cei care sunt răbdători, și să aflăm veștile despre voi.
„Cu siguranță, vă vom pune la încercare, până când vom stabili cine dintre voi sunt cei care luptă și cei care au răbdare, și vom clarifica situația voastră.”
(Muhammed, 47/31)
Așa cum au spus Razi și alți exegeți, aici se vorbește metaforic despre știință, dar se referă la ceva binecunoscut. Scopul este ca din ei să se manifeste jihadul. Potrivit lui Suyuti…
cunoaşterea intuitivă, cunoaşterea intuitivă a realităţii
adică, este vorba despre realizarea a ceea ce se știe, despre a cunoaște.
Prin urmare, nu este corect să se afirme, pe baza acestor versete, că Dumnezeu cunoaște ființele în momentul în care ele există. De altfel,
Timpul nu există pentru Dumnezeu.
Trecut, viitor
și
stare
în fața lui este ca unul singur. Prin urmare, așa cum a spus Kurtubî
„Dumnezeu știe ce s-a întâmplat, ce se va întâmpla și cum ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat altceva.”
Potrivit lui Beydavî, sensul de „a spera” (tevakku) conținut în particula lemmâ indică că se aștepta apariția unei astfel de situație (a celor care participau la jihad). La sfârșitul versetului…
„Și ca un mijloc de a vă aduce mai aproape de El, iar Allah este cunoscător al faptelor voastre.”
mențiunea că nu se referă la sensul literal indică că nu este intenția de a folosi sensul literal, ci de a elimina o astfel de interpretare.
După cum a menționat Zemahșerî, această expresie din verset se referă la o persoană
Dumnezeu nu știe despre mine decât ceea ce se spune despre mine.
este ca și cum ar fi spus asta. Asta este înțelesul literal al cuvântului.
„Dumnezeu nu știa ce se spunea despre mine.”
deși sensul intenționat este,
este că nu s-a întâmplat niciodată.
Pe scurt,
Astfel de utilizări există în limba arabă și indică alte semnificații, în afara sensului literal.
De asemenea, este un fapt că în Coran sunt folosite stiluri diferite de exprimare cu privire la Dumnezeu. Uneori, când se vorbește despre El,
„noi”
a spus, la sfârșitul versetelor
„Dumnezeu este Atotputernic și Atotștiutor, Iertător și Milostiv.”
în timp ce se exprimă sensul
„kâne” (a fost / a devenit)
ca utilizarea cuvântului…
Dacă luăm în considerare doar sensul literal al acestor afirmații
„Dumnezeu este Atotputernic și Înțelept, Iertător și Milostiv.”
trebuia să spunem.
Pe scurt, aceste expresii reprezintă o bogăție a limbii. Sunt expresii literare. Conțin subtilități ale elocvenței.
„De ce Dumnezeu folosește aceste expresii care sugerează lucruri diferite, nu ar fi putut folosi expresii mai clare și mai precise?”
La această întrebare putem răspunde cu versetul 7 din Al-i İmran:
„El este Cel care a revelat Cartea (Coran) ție. Unele versete ale ei sunt clare, ele sunt fundamentale. Altele sunt ambigue. Cei care au răutate în inimile lor, urmăresc versetele ambigue pentru a provoca discordie și a le interpreta greșit. Dar adevăratul sens îl cunoaște doar Allah. Cei care sunt avizați în cunoștință spun: „Noi credem în ea, totul este de la Domnul nostru”. Numai cei cu intelect înțeleg acest aspect.”
Pe scurt, astfel de versete sunt un mijloc de probă.
Este pentru a distinge pe cei cu inima dreaptă de cei cu inima răsqavă.
Adevăratul,
asemănător
versele
(adică versetele care pot fi interpretate în moduri diferite)
întărit, solid, robust
adică interpretarea în lumina versetelor cu sens clar.
Anexă:
Interpretările versetelor relevante (așa cum se menționează în secțiunea de răspuns):
Primul: ca Dumnezeu să cunoască pe cei dintre voi care s-au străduit, iar menționarea cunoașterii implică pe cel cunoscut, adică pe cel care a desfășurat efortul; înseamnă că existența lucrurilor implică cunoașterea lor de către Dumnezeu, de aceea cunoașterea de către Dumnezeu a existenței lor este o metaforă a existenței lor. Hisham ibn al-Hakam a argumentat cu acest verset că Dumnezeu nu cunoaște lucrurile decât în momentul existenței lor. Știți că, deși aparent versetul sugerează ce am menționat, scopul este cel pe care l-am explicat.
(Razi)
Și prin negația cunoașterii se înțelege negația a ceea ce este cunoscut, ca în expresia: „Dumnezeu nu a știut despre mine ceea ce s-a spus despre mine”, adică nu a existat aşa ceva despre mine.
(Descoperitor)
Concluzia este că, întrucât Dumnezeu a instituit jihadul pentru slujitorii Săi, El a arătat că în el se află o înțelepciune, și anume probarea slujitorilor Săi, a celor care Îi ascultă de cei care Îi dezobiecă. El, Dumnezeu, cunoaște tot ce a fost, ce va fi și ce nu a fost, dar ar fi putut fi, și cunoaște lucrurile înainte de a exista și în timp ce existau, așa cum sunt. Nu este alt Dumnezeu decât El, nici alt stăpân decât El, și nimeni nu poate opri ceea ce El a hotărât și a împlinit. (Kurtubi)
Și în cuvântul {لَّمّاً} se află un sens de aşteptare, care indică că clarificarea acestui aspect este aşteptată. {وَٱللَّهُ خَبِيرٌ بِمَا تَعْمَلُونَ} El ştie scopul vostru şi este ca un amestec al a ceea ce se poate presupune din aparenta afirmaţie: {وَلَمَّا يَعْلَمِ ٱللَّهُ}.
(Beydavî)
{أَمْ} înseamnă interjecția de negare {حَسِبْتُمْ أَن تُتْرَكُواْ وَلَمَّا} încă nu {يَعْلَمِ ٱللَّهُ} a știut {ٱلَّذِينَ جَٰهَدُواْ مِنكُمْ} pe aceia care s-au luptat printre voi.
(Celaleyn)
Click here for more information:
– Învinuirea că Dumnezeu nu cunoaște faptele pe care le va săvârși omul…
– Versetul 140 din Sura Al-Imran, care spune: „Prin aceasta, Allah îi va distinge pe cei credincioși…”
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
