– La sfârșitul hadisului (Müslim, 771; Ebu Davud, 760; Tirmizi 3420; Nesai 2, 130) transmis de Ali b. Ebi Talib, se relatează că Profetul a spus:
„Acum, eu, întorcând spatele la tot ce este fals, mă întorc cu tot sufletul meu spre Cel care a creat cerurile şi pământul; şi eu nu sunt dintre cei care atribuie divinitate altcuiva! Rugăciunea mea, cultul meu, viața mea și moartea mea aparțin lui Allah, Domnul lumilor. El nu are niciun asociat. Am fost poruncit să fiu musulman. Dumnezeule, Tu eşti Regele. Nu este alt Dumnezeu decât Tine. Tu eşti Domnul meu, iar eu sunt robul Tău. Am greşit împotriva sufletului meu şi recunosc că sunt un rob păcătos. Îmi cer iertare. Sunt gata să împlinesc poruncile Tale. Binele este în mâinile Tale (atribuind lui Allah), răul nu îți este atribuit.”
– Și cum putem spune că „răul provine de la Dumnezeu” atunci când enumerăm principiile credinței, în timp ce în Coran, cuvântul „șer” (rău) și derivatele sale nu sunt atribuite lui Dumnezeu? Și, spunând asta, facem o explicație forțată, spunând automat că „a crea răul nu este rău, ci a-l comite este rău”?
Dragul meu frate,
– Pentru a vedea hadisul relevant
Vezi Musli, el-Müsafirin, 771.
– Conform cu ceea ce au declarat savanții islamici, Dumnezeu este creatorul atât al binelui, cât și al răului. Nu este de bun ton să se atribuie răul lui Dumnezeu, așa cum se arată în hadit. Nu este potrivit să se atribuie răul lui Dumnezeu în timp ce se laudă și se măgulește pe El. Întrucât Dumnezeu este creatorul a tot ce este,
„O, creatorul porcilor!”
Nu este permis să se spună.
– subliniind că Dumnezeu este creatorul a tot ce există și că acest lucru este o necesitate a credinței în unitatea lui Dumnezeu,
„Răul nu îți este imputat”
Cei care au subliniat necesitatea interpretării expresiei din hadith cu acest sens au oferit interpretări diferite. Acestea pot fi rezumate astfel:
a)
Nimeni nu se va apropia de tine făcând rău.
b)
Răul nu îți este atribuit doar ție. De exemplu:
„O, Domnul maimuțelor, O, Domnul răutăților/ răului”
Nu se spune.
c)
Răul nu te ridică. Te ridică doar cuvântul bun, iar faptele bune îl ridică pe cuvânt.
d)
Răul nu este rău în raport cu tine/în raport cu înțelepciunea ta. Răul este rău în raport cu creaturile.
(vezi Nevevi, Şerhu Müslim, 6/59, el-Aynî, Şerhu Süneni Ebi Davud, 3/368; Tuhfetu’l-Ahvezî, Şerhu Süneni’t-Tirmizi, 9/267)
– Cu toate acestea, există multe dovei care arată că Dumnezeu este creatorul atât al binelui, cât și al răului. Unele dintre ele sunt următoarele:
1) „Însă, Dumnezeu, Cel Prea Înalt, este Cel care v-a creat pe voi și pe tot ce ați creat.”
(Saffat, 37/96)
Versetul menționează că Allah este Creatorul acțiunilor umane. Aceste acțiuni pot fi bune sau rele.
După cum au menționat Ibn Taimiya și Sad al-Taftazani, formularea acestui verset respinge concepția Mu’tazilă, care atribuie omului creația răului.
(vezi Ibn Hajar, Fethu’l-Bari, 13/531)
2)
Așa cum a subliniat și Beyhaki,
a) „Câtă vreme voi ascundeți cuvintele voastre, câtă vreme le manifestați, totuna este. Căci Allah cunoaște chiar cele mai ascunse lucruri din inimile voastre. Oare El, care a creat ființele, nu le-ar cunoaște?”
(Proprietate, 67/13-14)
Versetele din Coran afirmă că Dumnezeu cunoaște toate cuvintele oamenilor, fie ele ascunse sau publice, subliniind că Cel care a creat totul cunoaște totul. Întrucât răul se află în sfera cunoașterii lui Dumnezeu, este necesar să recunoaștem că Dumnezeu este și Creatorul răului.
Mai mult, în versetul
„Păstrați-vă cuvintele înăuntrul vostru, dacă vreți.”
cuprind cuvintele de natură răuvoioasă, așa cum se menționează în versetul tradus. Întrucât oamenii nu ezitează să-și mărturisească cuvintele bune, dar ascund cuvintele rele/răuvoioase.
Deci, versetul indică clar că răul a fost creat de Dumnezeu.
(cf. Ibn Hajar, verset)
b) „El este Cel care a creat moartea și viața, ca să vă probeze pe voi, să vadă cine va face lucruri mai bune.”
Versetul (67/2) din Coran, capitolul Al-Mulk, subliniază că Dumnezeu este Creatorul, nu doar al vieții, ci și al morții. Moartea, chiar dacă în cele din urmă este un bine pentru credincioși, este în sine un rău. Și Dumnezeu a creat răul, moartea.
(vezi Ibn Hajar, luna)
c)
„Adevărul este că: totul este creatura Lui, și El cunoaște totul cu perfectă cunoștință.”
(Enam, 6/101)
în versetul menționat, Allah se laudă, afirmând că „El a creat totul și că El cunoaște totul”.
Prin urmare, toate lucrurile cu care Allah se laudă sunt adevărate. Adică, Allah, la fel cum cunoaște totul, a creat totul.
(vezi Ibn Hajar, luna)
3) „Spune: Mă refugiez la Domnul zorilor, de răul lucrurilor pe care le-a creat.”
(Al-Falaq, 114/1-2)
Versetul menționat indică faptul că răul, de asemenea, a fost creat de Dumnezeu.
Într-adevăr, savanții islami au interpretat în general conceptul de rău din acest verset ca „Iad, Iblis/Diavolul sau orice fel de rău care va exista în lumea de aici sau în lumea de dincolo”.
(vezi Maverdî, Râzî, Kurtubî, Ibn Kesir, comentariul la versetul respectiv)
Potrivit acestor trei interpretări, Dumnezeu este creatorul răului. Întrucât, Iblis/șeitan este – dintr-o perspectivă – răul. Iadul este – dintr-o perspectivă – răul. A treia interpretare este deja clară. Dumnezeu a creat atât peșeitan, cât și iadul.
– Membrii Mu’tezile, cu scopul de a-l glorifica pe Dumnezeu, nu i-au atribuit lui Dumnezeu crearea răului, dar pe de altă parte…
prin recunoașterea altor creatori, se ajunge la politeism
au intrat.
4) „Fiecare suflet va gusta moartea. Noi vă vom pune la încercare, uneori prin bine, alteori prin rău, ca să vă testăm. La sfârșit, veți fi aduși înaintea Noastră.”
(Profetii, 21/35)
Versetul menționat indică faptul că răul a fost creat de Dumnezeu.
Click here for more information:
– Ce înseamnă că Dumnezeu a creat binele și răul?
– Dumnezeu este cel care creează răul?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
