Cum vor recunoaște și găsi oamenii prietenii lor în ziua judecății?

– Cum vor recunoaște oamenii rudele lor pe câmpul de judecată, după ce toți vor ieși din mormintele lor, la suflarea claxonului?

Răspuns

Dragul meu frate,

Versetele următoare din Coran arată că, în câmpul adunării, toți se vor recunoaște reciproc:

„- În acea zi, omul va fugi de fratele său…

– De la mama lui, de la tata lui…

– De soția lui și de fii lui.

– Fiecare dintre ei are o grămadă de treburi de rezolvat în acea zi.

– Sunt fețe care, în acea zi, strălucesc de bucurie,

– Se bucură, râde.

– Sunt și fețe care s-au acoperit de praf în acea zi,

– Îi acoperea întunericul,

– Iată, aceștia sunt necredincioșii, cei care s-au abătut de la adevăr.



(Nebe, 78/34-42)

Aceste versete din Coran spun că fiecare persoană se va confrunta cu rudele și cunoscuții săi, iar unii vor fi deranjați de asta și vor fugi, în timp ce alții vor fi mulțumiți de asta.

Din versetul,

„fugă”

cu cuvântul se poate referi la sensul literal al cuvântului, adică la a se îndepărta, a evita și a se feri. Motivul acestei fugi este dorința de a scăpa de urmărire și de a nu fi ținut la răspundere. De exemplu, fratele lui i-a spus:

„Tu nu m-ai ajutat cu bunurile tale”;

părinții,

„Ai greșit în ascultare față de noi”

; soția/soțului,

„Mi-ai dat să mănânc lucruri interzise, ai făcut asta și asta.”

; și fii lor

„Tu nu ne-ai educat și nu ne-ai dat o bună educație, și nu ne-ai arătat calea dreaptă.”

Se spune că primul care a fugit de fratele său a fost Habil; primul care a fugit de părinții săi a fost Profetul Ibrahim (as); primul care a fugit de soția sa a fost Noe și Lot (as); iar primul care a fugit de fiul său a fost tot Noe (as).

În versetul

„fugă”

nu se referă la îndepărtare, ci la faptul că persoana este preocupată de propriile probleme, se ocupă de propriile treburi și, prin urmare, evite să-și ajute fratele, părintele… În acest sens, versetul este identic cu…

„Acela este ziua în care cei care au fost supuși vor fi separați de cei care i-au supus…”

este ca versetul care spune: „Omul care refuză să-și ajute fratele…“


„În acea zi, niciun prieten nu va putea fi de folos altui prieten, în niciun fel.”



(Duhan, 44/41)

este declarat în verset. Faptul că nu pot să se întrebe reciproc despre nimic,

”

(În acea zi)

nici un prieten de sânge, nici un prieten de suflet

(problema lui/ei)

nu întreabă.”


(Al-Ma’arij, 70/10)

este descris in versetul.

Cu acestă afirmație, se subliniază că acei oameni la care s-a recurs, la care s-a căutat refugiu, de la care s-a cerut ajutor în viața de pe pământ, vor fi separați în viața de apoi.

(în fiecare colț și colț)

Se dorește să se descrie fuga lor. Cu privire la această ordonare a versetului, savanții au oferit următoarea explicație:

„Versetul pare să spună: În acea zi, omul va fugi de fratele său, chiar de părinții săi… Căci părinții săi sunt mai apropiați de el decât frații săi. Chiar va fugi de soția sa, de copiii săi. Căci inima omului este mai atașată de soția sa și de copiii săi decât de părinții săi.”

După aceea, Dumnezeu a explicat motivul acestei fugi, spunând:

„În acea zi, fiecare dintre ei va avea de îndeplinit o sarcină (o grijă) proprie.”



(Abese, 80/37). (Fahruddin Er-Râzi, Tefsir-i Kebir Mefâtihu’l-Gayb, Akçağ Yayınları: 22/515-6)

Într-o zi va veni sfârșitul lumii, iar viața pe pământ se va termina. După un interval de timp pe care doar Dumnezeu Îl cunoaște, se va sufla a doua oară în cornul de judecată.

Atunci va fi trimisă din cer o apă care dă viață, și toți vor fi readesceniți ca plantele, iar oamenii cărora le-au putrezit chiar și oasele, vor fi readesceniți din cea mai mică parte, ca un boi de măsline, din coccis, care nu va putrezi niciodată, cu permisiunea lui Allah.

(din rădăcina rădăcinilor)

Vor fi readesceni, vor fi resusitați din mormintele lor.

Atunci, oamenii vor crede că au rămas pe lume doar un singur zi sau mai puțin, și vor merge spre Zi Judecăcii, lăudând pe Allah, ca și cum ar alerga.

Din păcate, cei care uită de propria lor natură,

„Cine va da viață oaselor putrede?”

Ei întreabă cu uimire: „Cum va fi, când vom fi morți? Cum vom fi readus la viață?” Ei vor fi primii care vor vedea că Creatorul readuce la viață.

JUDGMENT DAY (Ziua Judecății)

Când Allah, Dumnezeu, vorbește despre Ziua Judecății Finale;

„ziua cea mare”, „ziua în care toți oamenii vor sta înaintea Domnului, Domnul lumilor”

folosește expresii precum:

În acea zi, ochii celor care vor auzi sunetul trâmbiței se vor deschide în groază; acei oameni vor ieși din mormintele lor ca locustele împrăștiate în toate direcțiile și vor alerga spre cel care i-a chemat.

Toți oamenii, de la primul om la ultimul, se vor aduna; în acea zi, pământul va lua o altă formă, munții vor fi împrăștiți ca praf, nu va exista nici o groapă, nici o denivelare; toți oamenii se vor aduna într-un loc plat, alb ca zăpada, unde nimeni nu va recunoaște vreun semn familiar.

Oamenii sunt pe câmpul adunării, în prezența lui Dumnezeu.

în picioarele goale, dezgoleț

și

necirezit

Vor ieși ca niște nebuni. Nu vor fi în stare să se uite măcar o secundă înspre ceilalți, din cauza grozei, fricii și stuporului în care sunt.

[Tirmizi, Tafsir, Abese, (3329)]

În acea zi teribilă, soarele îi va arde și căli pe oameni, iar fiecare va fi acoperit de sudoare proporțional cu păcatul său; unii vor fi acoperiți până la călcâi, alții până la genunchi, alții până la talie, alții până la clavicule, iar alții vor fi acoperiți până la gură și urechi.

(Muslim, Paradisul 62; vezi Tirmizi, Apocalips 2, 6)

În acea zi teribilă, când nu va exista umbră, Allah, Cel Prea Înalt, va răsplaţi pe unii cu o răsplată specială; îi va răcori în umbra Tronului Său.

Acești oameni fericiți:

– Președinți justi,

– Tinerii care cresc în credință, slujind Domnului lor într-o viață curată,

– Musulmanii a căror inimă este legată de moschei,

– Oamenii care se iubesc reciproc de dragul lui Allah; a căror reuniuni și despărțiri sunt tot de dragul lui Allah,

– Eroii care nu se apropie de dorința unei femei frumoase și influente de a fi împreună cu ei spunând: „Eu mă tem de Dumnezeu.”

– Cei care fac caritate în secret, atât de discret încât mâna stângă nu știe ce face mâna dreaptă,

– Vor fi aceia care, în singurătatea lor, vor plânge, amintindu-se de Dumnezeu.

(Buhari, Ezan 36; Muslim, Zakat 91)

CARTEA DE MERITE

În Ziua Judecății Finale, fiecărui om i se vor arăta cărțile (registrele de fapte) care conțin toate faptele bune și rele pe care le-a săvârșit în viața sa terestră. Fiecărui:

„Citește cartea! Astăzi ești în situația de a te pune pe gânduri.”

se va spune.

Cel care a săvârşit fapte bune va primi cartea de însemnări a faptelelor sale în mâna dreaptă. Acea persoană va fi înconjurată de cei din jur cu mare bucurie.

„Priviți la cartea mea, luați-o și citiți-o.”

va spune. Contul lui va fi ușor de verificat și va trăi fericit în locuința înaltă a raiului, mâncând și băuând, printre fructele pe care le va culege cu mâna.

Iar cei cărora li s-a dat cartea în mâna stângă,


„Doamne, ce fel de caiet este ăsta! A înregistrat și a consemnat tot ce am făcut, mic sau mare. Aș fi preferat să nu mi se dea caietul meu și să nu știu ce mă așteaptă. Aș fi preferat ca totul să se fi terminat odată cu moartea.”


se va aprinde şi va lua foc.

(vezi Al-Haqqah, 99/18-27)

CONT

Ulterior, oamenii vor fi trași la răspundere în fața lui Dumnezeu pentru faptele lor pe pământ.

Întrucât gurile vor fi sigilate și închise, nu vor putea vorbi, ci în locul lor mâinile și picioarele vor povesti tot ce au făcut, urechile, ochii, pielea vor lua cuvânt și vor da vestea.

(vezi Yasin, 36/65).

Desigur, cel care crede și face fapte bune, respectând poruncile lui Dumnezeu și evitând interdicțiile, nu va fi tratat la fel cu cel care nu este aşa, în ziua judecății.

Potrivit relatelor Profetului (pace fie cu el), lucrurile vor decurge astfel:

„Dumnezeu va vorbi cu fiecare om fără interpret.”

Atunci omul va privi la dreapta sa și va vedea binele pe care l-a trimis în viața de apoi. Va privi la stânga sa și va vedea răul pe care l-a săvârșit. Va privi în fața sa și va vedea doar iadul.”

„Dumnezeu, în bunătatea Sa, se va mulțumi cu o simplă privire asupra cărților de fapte ale robilor Săi de care este mulțumit, și nu i va mai cere socoteala. Căci cei cărora li se cere socoteala vor suferi pedeapsă.”

„Din comunitatea lui Mahomed, șaptezeci de mii de oameni care nu practică vrăjitorie, nu o comandă, nu cred în norocul rău și se încred doar în Domnul lor vor intra în rai fără a fi supuși judecății.”

„Cel mai mic act de bine pe care cineva îl face în lume va fi răsplătit, iar cel mai mic act de rău va fi pedepsit.”

„La sfârșitul acestui proces de lichidare, nimeni nu va mai avea drepturi asupra nimănui, chiar și o oaie fără coarne va primi drepturile ei de la o oaie cu coarne.”

BALANSA

După ce se va încheia procesul de judecată, va veni rândul să se măsoare și să se cântărească binele și răul săvârșite pe pământ. Dumnezeu va înființa cântare extrem de precise și exacte în Ziua Judecății, astfel încât nimeni nu va fi supus la cea mai mică nedreptate. Tot ce este bun sau rău, chiar și o semință de măsline, va fi cântărit.

Ceia ce cântăresc mai greu pe cântarul bunelor fapte vor fi salvați, vor atinge scopul lor; cei a căror fapte bune cântăresc mai puțin vor fi îngropați în o mare nefericire, vor fi trântiți în vârtej de prăpastie, și dacă au negaționat semnele lui Allah, vor rămâne veșnic în iad.

Culturile religioase și faptele bune săvârșite în lumea aceasta vor cântări greu pe cântarul judecății.

Unele fapte bune și acte de cult vor cântări mai greu pe balanță. De exemplu,

„Slavă lui Allah și laudă fie Lui! Slavă lui Allah, Cel Prea Mare!”

Deși recitarea (zikr) este ușoară pe limbă, va cântări greu pe cântar, întrucât sunt două fraze care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, Cel Bun.

„Alhamdulillah”

Și amintirea lui Dumnezeu în acest fel este o formă de închinare care umple balanța cu fapte bune.

Dar cel mai greu de suportat, în comparație cu tot cealalt, este

moralitate înaltă / moralitate exemplară

va fi.

SIRAT

După Ziua Judecății, trecerea peste podul Sirat va fi necesară pentru a ajunge în rai sau în iad.

Sırat,

întemeiindu-se pe cele două maluri ale iadului, aşa cum a comparat Profetul Muhammad.



„Subțire ca un fir de păr, ascuțit ca o sabie”

este un pod.

Când credincioșii ajung aici, profeții

„Doamne, dă-ne pace, dă-ne pace!”

vor implora.

Ummatul lui Muhammad, pace fie cu el, va fi prima care va trece pe Sirat al-Mustaqim alături de profet.

Slujitorii lui Dumnezeu, care au primit harul Lui, vor trece cu ușurință peste acest pod, cu o viteză proporțională cu gradul lor de credință. Unii vor trece în clipirea ochiului, alții cu viteza fulgerului, alții cu viteza vântului, alții cu viteza păsărelelor, alții cu viteza cailor sau cămilelor de rasă bună.

Click here for more information:

– APOCALIPSE.

Cu salutări și rugăciuni…

Islamul prin întrebări