Dragul meu frate,
Este dificil să demonstrezi existența diavolului celor care nu au credință.
– Este menționat în Coran. Prin urmare, putem înțelege existența diavolului observând pe cei care îndeplinesc rolul diavolului.
După cum a spus Bediüzzaman;
„Așa cum se observă în oameni, tot așa este și în ființele demonice. Dacă ar îmbrăca trupuri fizice, ar fi aceleași ființe rele. Și dacă acești demoni în formă umană ar putea să-și scoată trupurile, ar fi acei demoni-ghiz. Ba chiar pe baza acestei relații strânse, a fost proclamat un dogmă eretică care spune că: „
Acesta este doar un aspect al problemei…
– referitor la întrebarea care se referă la:
Nu contează ce este sursa răului care este inculcat în practica religiei. Căci, în cele din urmă, pedeapsă se aplică nu în funcție de sursa incitației la rebeliune împotriva lui Dumnezeu, ci în funcție de natura faptei comise.
Este practic imposibil să se identifice științific sursa sugestiilor rele care se nasc în sufletul omului. A simți acest lucru cu inima este o caracteristică proprie a sufletelor elevate și mari. Mai mult, printre acești suflete elevate, numărul celor care percep acest lucru nu depășește numărul degetelor de pe o mână. Și chiar aceștia nu întotdeauna reușesc să-l distingă. Prin urmare, a încerca să raționăm pe acest subiect ne epuizează inutil, mai mult decât ne responsabilizează. Într-adevăr,
Versetul menționat indică faptul că este periculos ca oamenii să efectueze căutări pe linii care nu se află în sfera lor de cunoștințe.
Într-o inimă se află, pe o parte, locuința îngerilor care inspiră binele, iar pe cealaltă, locuința demonilor care sugerează răul. Inima se află într-o stare neutra. Însă, o inimă neutră, spre exemplu, dacă își schimbă cursul, deschide astfel uși viciilor demonice. Și pregătește terenul pentru ca cuvintele și faptele rele, profitând de această oportunitate, să invadeze inima. Aici este punctul crucial. Diavolul cântă, iar ego-ul dansează.
Dacă inima ar schimba această stare NEUTRA cu cea a pasiunilor și dorințelor, ar recurși la pietate și ar lupta cu ego-ul, atunci ar inspira lucruri bune, spre a se face cuvinte și fapte bune.
Nefsu (ego-ul) este insistent în ceea ce sugerează, întrucât scopul său nu este să-și supună stăpânul, ci să-și satisfacă propriile dorințe. De aceea, acționează întotdeauna în conformitate cu dorința sa. Scopul diavolului, însă, este să păcălească și să abate pe om de pe drumul drept. Prin urmare, nu insistă inutil pe un anumit aspect; dacă nu reușește să-l îndrume pe om într-o direcție, încearcă să-l atragă spre altceva, la fel de atrăgător.
Din acest motiv, unii savanți, luând drept punct de plecare această atitudine insistentă, au căutat să afle dacă sugestia adresată omului provine de la diavol sau de la ego.
Este vorba despre a manifesta o atitudine de credință în fața oricărei sugestii care, indiferent de sursa sa, vizează a-l sfida pe Dumnezeu.
Pe scurt, se poate spune că diavolul și ego-ul se pot uni adesea în aceleași scopuri. Atunci când se separă, dacă sugestia este în legătură cu un anumit aspect, este o sugestie venita de la diavol. Dacă sugestia nu insistă pe un aspect specific, ci este contraria acestuia, este o sugestie venita de la ego.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
