– Eu sunt shafi’i, dar uneori mă comport cu respectarea practicii hanefi, pentru că ambele spun lucruri pe care le-a spus Profetul (pace fie cu el)…
Dragul meu frate,
Acționați conform cu convingerile religioase pe care le aveți. În anumite situații, se pot imita practicile altor confesiuni. Toate confesiunile sunt drepte, dar este necesar să se acorde atenție anumitor aspecte.
Toate mezhebele sunt drepte și adevărate. Din acest punct de vedere, ideea că un mezheb este superior altuia este greșită.
La fel, sharia (legea islamica) poate varia de la secol la secol, iar prevederile pot diferi în funcție de modul de viață și de capacitățile diferitelor națiuni. De fapt, înainte de Islam, fiecărei națiuni i-au fost trimise sharia și profeți diferiți.
Întrucât, înainte de venirea Profetului (pace fie cu el), oamenii erau foarte diferiți unii de alții, asemănând cu triburile nomade în mod de viață și capacități, legile divine care au fost revelate la acea vreme au fost diverse, adaptate la situația lor. Așa că, în aceeași regiune, în același secol, au fost trimise legi divine și profeți diferiți.
După venirea Profetului (s.a.v.), omenirea a atins un nivel superior în ceea ce privește capacitățile, modul de viață și înțelegerea. Au avut loc multe revoluții și schimbări în sfera religioasă și în viața socială. Astfel, oamenii au ajuns la un nivel în care pot învăța de la un singur învățător și pot practica o singură lege religioasă. Prin urmare, nu mai este necesar să existe legi religioase și profeți diferiți. Însă, întrucât omenirea nu a atins același nivel în ceea ce privește modul de viață, obiceiurile și tradițiile, au apărut mai multe mezhebe (scuole de gândire).
Dacă majoritatea omenirii ar fi la același nivel de educație, cultură și stil de viață, ca elevii unei școli de elit, atunci religii ar putea să se unească. Dar situația actuală a omenirii nu permite acest lucru.
Privind la înțelepciunea existenței mai multor mezhepler (scuole de gândire religioasă), Bediüzzaman Said Nursi dă un exemplu în acest sens:
(se multiplică)
(Porunci divine) (celor care ascultă) 1
Musulmanii din diverse regiuni ale lumii aderă la una din cele patru mezhebe (scuole de gândire). Un musulman poate urma una din mezhebele recunoscute ca ortodoxe, practicând cultul și trăind conform regulilor și interpretărilor jurisprudențiale ale acelei mezhebe. Nu există obligația ca un musulman care trăiește conform uneia din aceste mezhebe să rămână fidel aceleiași pe tot parcursul vieții. Prin urmare, dacă dorește, poate trece complet la o altă mezhebă recunoscută ca ortodoxă. De exemplu, cineva care aparține mezhebei Shafi’i poate, dacă dorește, să treacă la mezheba Hanafi; iar cineva care aparține mezhebei Hanafi poate, la fel, să treacă la mezheba Shafi’i.
Însă, pentru ca cineva care trece dintr-o mezhebă în alta să-și îndeplinească rugăciunile și practicile religioase în mod complet, trebuie să cunoască aspectele specifice a mezhebei pe care o adoptă. De exemplu, un şafi’it care trece la mezheba hanefit trebuie să cunoască, cel puțin, obligațiile abluției (wudu) conform acelei mezhebe, lucrurile care invalidează abluția, rukunurile (elementele esențiale) rugăciunii și obligațiile suplimentare. Dacă trece la noua mezhebă fără să cunoască aceste aspecte, ar putea să cometa greșeli, să-și îndeplinească rugăciunile incomplet, fără să-și dea seama.
La fel cum este posibil să se treacă complet de la o mezheb la alta, o persoană care nu găsește soluție în propria mezheb poate acționa conform jurisprudenței sau opiniei altor mezhebs în acea chestiune. Acest lucru este permis. Însă această imitare nu trebuie să fie arbitrară sau dictată de dorințe personale. Ea trebuie să fie motivată de necesitate și interes. Cel care imită o mezheb diferită de a sa într-o anumită chestiune trebuie să acorde atenție următoarelor aspecte.
Dacă o rugăciune sau o practică religioasă urmează să fie imitată conform unei alte școli de jurisprudență islamică, acea rugăciune sau practică nu trebuie să fi fost săvârșite anterior. De exemplu, dacă o persoană care urmează școala de jurisprudență Shafi’i își amintește, după ce a terminat rugăciunea, că a atins-o pe soția sa cu mâna înainte de a începe rugăciunea, iar apoi, spunând că urmează școala Hanefi în această chestiune, nu va avea rugăciunea sa validă.
Cel care imita nu trebuie să adopte practici din diverse școli de gândire, alegând doar cele mai convenabile. O astfel de acțiune este considerată ca combinarea de practici contradictorii din diferite școli de gândire, ceea ce este interzis. De exemplu, cineva care îndeplinește abluțiile conform școlii de gândire Hanefite, chiar fără intenție, abluțiile sunt considerate complete, întrucât în această școală de gândire intenția nu este obligatorie. Însă, în timp ce conform aceleiași școli de gândire este necesar să se atingă un sfert din cap, dacă se urmează școala de gândire Șafi’i și se atinge mai puțin de un sfert din cap, abluțiile nu sunt considerate complete. O astfel de acțiune este considerată interzisă.
Cu toate acestea, de exemplu, dacă mâna unei persoane care urmează mezhebul Hanefi ar atinge soția sa, abluția sa nu ar fi invalidată; dar conform mezhebului Shafi’i, ar fi invalidată. Într-o astfel de situație, ca persoana respectivă să imite mezhebul Shafi’i și să-și revalideze abluția este un act de devotement, un act de pietate. La fel, dacă o persoană care urmează mezhebul Shafi’i sângerește de undeva pe corp, revalidarea abluției este tot un act de devotement.
De asemenea, imitația punctului de vedere a altor mezhepler (școli de jurisprudență islamică) în rugăciuni sunnete, rugăciuni suplimentare și alte acte de cult care se efectuează la începutul și la sfârșitul actelor de cult, care nu sunt practicate în mezhebul Hanefi, ci în alte mezhepler, este un act de devotare, meritabil și frumos.
1. Bediüzzaman Said Nursî, Sözler, p. 454-455 (Istanbul: Sözler Yayınevi, 1987)
2. Ibn Abidin, Redd al-Muhtar. (Beirut: Ihya al-Turath al-Arabi) 1:51; as-Sayyid Abu Bakr, I’anat al-Talibin. (Beirut: Ihya al-Turath al-Arabi) 4:219.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
