– De ce ar trebui să fie toate calitățile perfecte concentrate în el?
– De ce faptul că are vreo lipsă ar face imposibil ca el să fie un zeu?
– Dacă există un creator al tuturor lucrurilor, de ce nu poate fi doar Allah din religia islamică, dar nu pot fi mai mulți zei în credința trinității din creștinism sau Iehova din iudaism?
Dragul meu frate,
– Dumnezeu
înseamnă zeul adevărat.
Dumnezeu adevărat înseamnă creatorul tuturor ființelor. Cel care este neputincios nu poate crea nimic. Cel care nu poate aduce la existență toate ființele, nu poate fi Dumnezeu din multe puncte de vedere.
Primul:
Dumnezeul absolut este Dumnezeul pe care îl adoră toate ființele. Cel care nu a creat toate ființele nu merită să fie adorat de ele. Cel care nu merită acest lucru nu poate fi Dumnezeul absolut.
Al doilea:
Dumnezeu absolut înseamnă creatorul a tot ce este.
„Fiecare ac necesită un meșter.”
Pleșând de la această realitate, observăm că toate ființele existente au un Creator. Necesitatea unei puteri infinite pentru a crea toate ființele este o adevărată incontestabilă. Întrucât un Creator limitat nu ar putea crea toate aceste ființe, concepția unui Creator limitat și a unui Dumnezeu limitat este logic inacceptabilă. Ființele minunate existente pot fi create doar cu o putere infinită. Iar limitat înseamnă lipsit de putere infinită. Concluzia irefutabilă a acestui raționament este: „Cel limitat nu poate fi Dumnezeu”.
– Excelența
ETERNITATE
este necesar. Contrarul perfecțiunii
deficiență
Este diametral opus eternității. Întrucât imperfecțiunile sunt caracteristice ființelor care au apărut ulterior.
Este imposibil ca Dumnezeu, care este etern, să prezinte, ulterior, imperfecțiuni în ființa Sa.
Fiindcă,
Dumnezeu, cel veșnic.
Existența lui este lipsită de defectele care caracterizează ființele care au apărut ulterior.
Fiindcă sunt caracteristici apărute ulterior.
Etern
nu poate exista alături de ființa care este.
Fiindcă, în acel caz, ființa veșnică ar trebui să posede trăsături ne-veșnice, ceea ce reprezintă o contradicție logică.
Fiindcă,
Este imposibil ca opozitele să coexiști;
La fel cum este imposibil ca o insulă să fie simultan zi și noapte, este imposibil ca ființa primordială să cuprindă atribute care nu sunt primordial.
Prin urmare, faptul că o ființă perfectă, veșnică, este lipsită de calități imperfecte, ne-veșnice, trebuie acceptat ca o adevărată incontestabilă.
– Perfecțiunea unei opere de artă indică perfecțiunea artistului. Către savanți de excepție precum Imam Gazali…
„Nu este posibil ca să existe un univers mai frumos decât cel actual.”
O măreție care te face să-ți pui întrebări, ne vorbește, desigur, despre măreția infinită a Creatorului.
Cu adevărat, prin acest argument, toți filozofii au ajuns la concluzia că universul are un creator.
„o ființă absolută, de o frumusețe, o perfecțiune, o măreție, o transcendență supreme”
a spus că sunt adevărate și că conțin adevăratele învățăminte ale religiilor adevărate –
chiar dacă conține erori în unele nuanțe –
s-au unit.
Întrucât acest aspect este o realitate recunoscută de toate mințile. Întrucât:
„Toate perfecțiunile din întregul univers sunt semne ale perfecțiunii Celui Prea Glorios și indicii ale frumuseții Sale. Poate că, în comparație cu perfecțiunea Sa adevărată, toată frumusețea, perfecțiunea și splendoarea din întregul univers sunt o umbră slabă.”
(vezi Cuvinte, p. 620)
– De fapt, în toate religiile cerești, toate principiile de credință, în primul rând concepția despre Dumnezeu, sunt aceleași. Diferențele dintre religiile -în ceea ce privește principiile de credință- constau doar în rezumat și detalii. Diferențele generale se referă la aspectele „furuat” ale diferitelor legi, adică la cult, relații sociale, anumite aspecte juridice.
Din acest motiv, concepția lui Dumnezeu în iudaism și creștinism, care sunt religii adevărate din punct de vedere al identității lor cerești, nu diferă de concepția lui Dumnezeu în religia islamă.
Numele și epitetele diferite, exprimate în limbi diferite în religii diferite, nu modifică acest adevăr. De exemplu, aceste denumiri diferite în ebraica, araba, engleză și alte limbi indică același sens.
Însă, doctrina Trinității contravine și învățăturilor creștine autentice. Aflăm acest lucru din Coran.
„Cei care spun că Dumnezeu este al treilea din trei (că Dumnezeu este una din trei divinități) au devenit necredincioși. Și nu există altă divinitate decât Dumnezeu. Și dacă ei nu renunță la ceea ce spun, ei vor fi…”
(insistând pe aceste cuvinte)
Cei care nu cred vor fi neapărat loviți de un chin teribil.”
(Al-Maida, 5/73)
Această realitate este subliniată în versetul care urmează.
– Pe scurt,
Și poporul cărților (evrei, creștini) cred în Allah, Creatorul universului. Dar greșesc în privința atrybutelor lui Allah.
Un număr important de filozofi cred în Dumnezeu, pe care îl prezintă ca o ființă transcendentă, dar greșesc în privința atrybutelor sale.
Dumnezeul pe care îl recunoaște religia islamă este ființa sacra prezentată în Coran de Dumnezeu însuși. Prin urmare, în acest aspect, marginea de eroare este zero – cu excepția interpretărilor greșite ale oamenilor.
Însă nu există niciun text care să afirme că actuala Biblie sau Evanghelia sunt revelații divine de la Dumnezeu de la cap la cap.
„Cleric al cărților sfinte”
nici măcar nu există.
Din acest motiv, din perspectiva rațiunii, Coranul…
„Imaginea lui Dumnezeu”
trebuie să fie esențiale. Ideile care nu sunt conforme cu ea sunt
„greșit”
trebuie să-și asume consecințele.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
