Dragul meu frate,
Dumnezeu, în cartea sa sfântă, Coranul, care este plină de înțelepciune,
„El este Cel care a creat moartea și viața ca să vă probeze pe voi, să vadă care dintre voi este mai bun…”
(Proprietate, 67/2)
Prin aceste cuvinte, El declară că, în conformitate cu înțelepciunea Sa, cu puterea Sa, a inventat, a creat moartea în viața terestră. Din aceasta se înțelege că viața terestră, la fel ca și moartea, sunt pline de înțelepciune; că nu au apărut în mod arbitrar sau fără scop.
Mondial
oferta și cerere
;
viața de apoi
în timp ce
calcul și recompensă
Aici este locul. Religia spune asta, rațiunea hotărăște asta, iar credincioșii cred în asta.
Sensul morții este ascuns în proba omului. Omul va primi răsplata pentru tot ce a făcut, fie bun, fie rău. Însă acest lucru nu se va întâmpla în lumea de acum, ci în viața de apoi. Conform explicației din Coran, Dumnezeu are un scop cu moartea. Însă omul, lipsit de această conștientie, se teme de întalnirea cu El, tremurând și strigând la vederea morții celor din jur.
De fapt, motivul real pentru care moartea ne sperie este necunoașterea esenței ei, imposibilitatea de a-și îndeplini dorințele și separarea de cei dragi. Toate religiile monoteiste încearcă să salveze omul din această situație dificilă.
„credința în învierea morților”
Au venit cu acest gând și au fost de acord în privința lui. Ba chiar, chemarea profetilor, după credința în Allah, a fost credința în viața de apoi și pregătirea pentru ea.
Dumnezeu, care dă viață și ia viața, declară că moartea este scriaptă pentru un timp determinat și că moartea fiecăruia depinde de voința Sa. Nimeni nu este creat în zadar, la fel cum nimeni nu va scăpa de moarte. Allah (cc) a declarat acest lucru,
„(Habib-ul meu) și tu vei muri, și ei vor muri.”
(Zümer, 39/30)
în acest fel. Oamenii, egali în fața morții, nu suferă nicio nedreptate.
„Dacă au săvârşit un bine, oricât de mic, vor vedea răsplata lui, iar dacă au săvârşit un rău, oricât de mic, vor vedea răsplata lui.”
(Zilzal, 99/7, 8)
Potrivit lui Gazâlî, în fața morții, oamenii se împart în patru grupe:
1. Cei care nu au conștientizat că viața este efemera și trecătoare; cei care consideră viața ca un simplu cumul de plăceri lumești.
Potrivit acestora, moartea înseamnă sfârșitul plăcerii și a bucuriei, venirea consecinței temute.
„Spune: moartea, de care fugiți, vă va cuprinde cu siguranță…”
(Vineri, 62/8)
Versetul descrie situația lor.
2. Cei care cunosc consecințele faptelor lor și încearcă să se pocăiască și să se întoarcă la calea credinței.
Și pentru ei, moartea este un eveniment nedorit și neplăcut. Căci ei nu sunt încă pregătiți. Există pericolul ca moartea să-i surprindă brusc. Ei doresc să se reunească cu Allah, dar își doresc ca moartea să fie amânată.
3. Cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și sunt atașati Lui cu dragoste.
Aceștia tânjesc să se reunească cu Dumnezeu și se plâng de întârzierea morții.
4. Cei care încredințează treburile lor lui Allah.
Potrivit acestor credințe, El este cel care merită să fie dorit și iubit, indiferent de ce dorește.
Ceea ce i se cuvine robului,
A nu uita moartea, a se pregăti pentru ea și a avea speranță în mila lui Dumnezeu. Indiferent de cât de grele sunt condițiile, a dori moartea nu este corect.
Întrucât adevărul despre moarte nu este o amenințare sau o inspirație de frică, ci o preambulă a unei vieți eterne și veșnice, nu este necesar să ne temem de ea. Ba chiar, întrucât fericirea din viața de apoi, care este binecuvântare sub toate aspectele, se atinge doar prin moarte, moartea este o binecuvântare pentru noi. Căci mijlocul prin care se atinge binecuvântarea este, de asemenea, o binecuvântare.
Fiecare om, la împlinirea timpului stabilit pentru el, va trece din această lume efemera si trecatoare, in care se afla, in lumea de apoi, patria sa adevarata. Niciun fiu de om, inclusiv profetii, nu a putut scapa de acest destin. Cum se arata si in Coran…
„Toate ființele umane vor gusta moartea.”
„Spune: Moartea, de care voi fugiți, vă va ajunge cu siguranță. Apoi veți fi aduși înapoi la Dumnezeu, care cunoaște lucrurile ascunse și cele aparente, și El vă va informa despre faptele voastre.”
„Unde v-aș găsi, fie că vă aflați în cetăți înalte și fortificate, moartea vă va ajunge.”
și
„… Fiecare comunitate are un termen stabilit. Când termenul lor vine, ei nu pot nici să-l amâne, nici să-l grăbească.”
se afirmă că nu este posibil să se scape de moarte.
Deși adevărul este acesta, mulți, uitând de moarte, se agață de lumea aceasta ca și cum nu ar muri niciodată. Însă amintirea morții, cum se arată într-un hadis, stinge bucuriile lumești și transformă dragostea de lume în dor de viața de apoi. Fiecare musulman trebuie să se pregătească în lumea aceasta, fără a pierde timp, pentru viața de apoi, sigură și iminentă. Într-adevăr, cu privire la acest aspect, Allah Teâlă a spus în Coran:
„… Împrumutați-vă provizii. Într-adevăr, cea mai bună provizie este temerea de Dumnezeu. O, voi, cei cu intelectul deplin, temeți-vă de Mine!”
(Al-Baqara, 2/197)
Omul,
în viața de apoi va culege ceea ce a sădit în viața de pe pământ, va vedea consecințele faptelor sale.
Coranul descrie astfel situația celor care urmează propriile dorințe, trăiesc după bunul plac și nu se pregătesc:
„Și când moartea a ajuns la fiecare dintre ei”
(în repetate rânduri)
Vor spune:
‘Doamne, mă
(lumii)
Trimite-l inapoi, ca să-l recuperez pe cel pe care l-am pierdut.
(viața mea)
în schimb, fapte bune
(și mișcare)
să fiu și eu prezent.’
Nu, nu, asta a zis el.
(în realitate)
nu este decât vorbărie goala. Iar în fața lor, până la ziua în care vor fi resusitați.
(împiedicând-i să rămână)
Există un obstacol.
(Al-Mu’minun, 23/99, 100)
Nimeni nu știe când va muri. Prin urmare, sunt oameni care trăiesc viața cu conștiință și sunt pregătiți pentru moarte în orice moment, dar sunt și alții care, din loc în loc, cad în neglijență.
Este necesar să ne pregătim pentru moarte îndeplinind rituurile religioase obligatorii și evitând păcatele…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
