– Doi ingineri care lucrează în aceeași instituție, absolvenți ai aceleiași facultăți dar de universități diferite, primesc salarii inegale: unul, absolvent al unei universități mai prestigioase, cu mai multă experiență și în funcție de conducere, primește 1.250 YTL, în timp ce celălalt primește 3.000 YTL. În acest sistem corupt, toate acestea sunt normale.
– Dar ce vreau să știu este: se poate considera salariul ca mijloc de trai?
– Dacă este vorba de proviție, care ar putea fi înțelepciunea distribuției acestei proviții?
– De ce, totuși, totul depinde de voința lui Dumnezeu?
Dragul meu frate,
Provizie
,
se referă la lucrurile de care omul beneficiază.
Din acest punct de vedere, salariul unei persoane reprezintă câştigul ei. Partea din acest salariu de care beneficiază este mijlocul ei de trai. De asemenea, mijlocul de trai se împarte în două categorii.
Providența divină
și
mijloace de trai metaforice
dir.
Providența divină,
este tot ce este necesar pentru ca un om să trăiască.
Dacă proviția este metaforică
este mijlocul de trai cu care vom continua să trăim fără el.
Orice ființă care vine pe lume are nevoie de hrană. Într-adevăr, în Coran, actul de creație și cel de hrănire sunt menționate împreună în multe versete.
„Dumnezeu v-a creat și v-a hrănit.”
(Rûm, 30/40).
Omul, odată ce se află în pântecul mamei, este hrănit prin cordonul ombilical, iar proviția sa este trimisă de Dumnezeu. Toate ființele vii sunt hrănite în conformitate cu natura lor.
Temele principale ale Coranului;
Dumnezeu este legat de univers și de omenire. Într-o declarație generală din cartea noastră sacra, se menționează că toate ființele vii au fost create din apă.
(Enbiyâ, 21/30),
Apoi, sunt prezentate informații detaliate despre om. Conform versetului 6 din Sura Zümer, Allah, în uterul mamei, transformă, dezvoltează și aduce pe lume fătul, trecând prin diverse stadii și transformări, în trei perdele separate care sunt impermeabile la lichide, căldură și lumină. La nașterea copilului, sânii mamei îl așteaptă ca niște robinete de lapte. Prin inspirație divină, copilul sugărește imediat sânii mamei, hrănindu-se cu laptele matern, cel mai prețios aliment din lume. Pe măsură ce crește și îi iesă dinții, diversifică-și hrana, iar plăcerile sale cresc. Însă, atâta timp cât rămâne vulnerabil și are nevoi, proviția lui este asigurată, indiferent de locul unde se află.
Providența divină este legată de destin.
Cum moartea îl urmărește pe om, tot așa îl urmărește și mijloacele de trai.
„Nu există ființă vie căreia Dumnezeu Suprem să nu dea de mâncare.”
(Hud, 11/6).
Învățați islamiști despre muncă și câştig
„kesp”
și
producție
a studiat subiectul în cărți de jurisprudență religioasă și drept islamic;
hrana
în privința căruia
principii de credință
și
cuvânt
au abordat în cărțile lor. Din acest punct de vedere, nimeni,
„Ce mi-a fost menit să obțin, voi obține; nu am nevoie să muncesc,”
Nu se poate. La fel cum becurile nu se aprind fără să atingi comutatorul, nici o persoană nu poate atinge binecuvântările determinate în planul primordial fără să-și folosească voința proprie. De fapt, noi nu știm ce a fost hotărât în veșnicie. Dar dacă știm ceva, este că cel care lucrează conform regulilor va câștiga.
* Fiecare exeget a explicat, în comentariul său la versetul 3 al Surei Al-Baqara, opinia sa cu privire la natura mijloacelor de trai. Îndeosebi, regretatul Hamdi Yazır, bazându-se pe surse, a oferit informații complete în interpretarea acestui verset. Potrivit acestuia, copiii sunt mijloacele de trai ale părinților, iar părinții sunt mijloacele de trai ale copiilor. În acest sens, soții sunt mijloacele de trai reciproc.
Beneficierea de mijloacele de trai este esențială.
Provizorul unui om este partea din bunurile și proprietățile sale de care el se bucură.
Provizie,
Este tot ceea ce satisface nevoile unui om, ale unei ființe vii. Chiar dacă un om are multe bunuri, proprietăți, doar ceea ce consumă, folosește pentru nevoile sale diverse și cheltuie pe calea lui Allah, constituie proviția lui. Nimeni altul decât Allah nu știe cui va reveni restul averii. Omul fericit este cel care reușeste să transforme bunurile și proprietățile sale în proviție. Sunt mulți bogați a căror proviție, adică parte din averile lor, este limitată, nu proporțională cu câştigurile lor. Dar nu ar trebui să se lamenteze, căci lumea aceasta are și viața de apoi. De asemenea, lumea este un loc de probă. Chiar și printre oameni care au aceleași oportunități, există cei cu proviție abundentă și cei cu proviție scârțioasă, și acest lucru se vede în graduri variate în fiecare societate.
Coranul
… vorbește lung și larg despre bunurile paradisului. A măsura bogăția cuiva în lumea asta doar prin ceea ce a obținut, fără a ști ce posibilități va avea în viața de apoi, ar fi o apreciere incompletă.
Economiștii insistă pe două termeni: „scarcitate” și „abundență”.
Nedret
,
Este o afirmație conform căreia bunurile, proprietățile și resursele de subsistență nu vor fi suficiente pentru omenire.
Malthus, un economist englez, a prezis că, pe măsură ce populația lumii crește, dar resursele alimentare nu, omenirea va muri de foame și va veni sfârșitul lumii. Această profeție, formulată acum două secole, s-a dovedit a fi falsă, iar resursele alimentare au crescut enorm de la acea dată.
Iată “
vefret”
înseamnă același lucru.
Potrivit Dr. Colin Clark, un economist occidental de renume, resursele alimentare ale lumii
douăzeci și opt miliarde
Umanitatea dispune de resurse suficiente pentru a hrani confortabil populația. Din acest punct de vedere, nu există de fapt un pericol de foamete pentru omenire. Cu toate acestea, lenea, ineficiența, incapacitatea de a crește productivitatea pot fi cauze ale foametei. Dar acest lucru nu se datorește insuficienței resurselor, ci neglijenței și lipsa de atenție a oamenilor. Desigur, este necesar să se remedieze inegalitatea în distribuție. Între timp, este necesar să se pună capăt nebuniei risipei. Este trist că eforturile de dezarmare la nivel mondial nu au dat rezultate. Cheltuielile militare de astăzi ar putea fi distribuite persoanelor care mor de foame. Pe lângă toate acestea, se cere ca resursele financiare să fie cheltuite pe calea lui Allah. Zakat, jertfa, caritate și împrumutul, în anumite circumstanțe, se numără printre aceste porunci.
Pe de altă parte
Provizorii omului se împart în două categorii: materiale și spirituale.
Pâine, brânza, haine, pantofi, ceas, creion, calculator, mijloace de comunicare și ochelari sunt mijloace materiale de trai, la fel cum dragostea de Dumnezeu, profetul și religie, dragostea de credință și rugăciune sunt mijloace spirituale de trai. Dragostea de patrie, dragostea de meserie sunt, fără îndoială, considerate mijloace spirituale de trai.
Culorile și mirosurile plăcute din universul nostru sunt, de asemenea, mijloace de trai spiritual. Allah vrea să ne dăm seama de aceste binecuvântări. De exemplu, în versetul 12 al Surei Rahman se vorbește despre boabe verzi și plante parfumate; iar în versetul 76 se menționează pernuri verzi și paturi extraordinar de frumos în rai. Chiar dacă nu sunt proprietatea noastră, peisajele munților, mării, cerului, grădinilor, parcurilor și pădurilor de pe pământ sunt, de asemenea, mijloace de trai spiritual care hrănesc sufletele sensibile.
Dacă se permite expresia, putem considera omul ca o sinteză, iar Coranul ca o sinteză. Coranul satisface chiar cele mai fine, cele mai mici nevoi ale omului. Multe sentimente pe care nici măcar nu le conștientizăm sunt satisfăcute prin Coran. Insistența Coranului de a fi citit, precum și incursiunile profetului (pace fie cu el) în acest sens, subliniază importanța lucrului.
Așa cum stomacul nostru cere hrană, tot așa ceră și ochii, urechile noastre hrană.
Lucrurile de mâncat, de băut, de savurat, lucrurile de văzut și de auzit au fost create pentru a răspunde la aceste nevoi. De exemplu, sufletul uman are nevoie de sunetul plăcut al Coranului, iar mintea umană are nevoie de versetele din Coran care se adresează rațiunii, cele legate de meditație. Versetele despre cunoaștere satisfac nevoile de cunoaștere ale omului, iar cele despre relațiile interumane orientează formarea vieții sociale. Inima, sufletul, chiar și imaginația au nevoie de hrană, iar hrană potrivită a fost pregătită pentru ele. Mai ales dacă ne gândim la hrana inimii, subiectul devine mult mai profund. Inima nu se satura de lume. Chiar și o persoană de 90 de ani vrea să trăiască.
Ar putea Dumnezeu, care a creat proviția potrivită fiecărei ființe, fiecărei creaturi, să lase nesatisfăcută dorința inimii noastre de viață veșnică?
Da, nu l-a abandonat și a creat paradisul.
Provizie,
Cel mai mare bine după viață este o comoară care atrage laudele și recunoștința, o sursă care conduce omul spre rugăciune, implorare și rugăciuni. Prin urmare, ne amintește de Allah în fiecare moment. Valori sacre în religia noastră, precum credința și Coranul, sunt exprimate mai degrabă ca binefecințe decât ca mijloace de trai. Profetii, cei drepți, martiri și sfinți sunt descriși ca aceia cărora Allah le-a acordat binefecințe. Această binefecință acordată lor este binefecința credinței și a Islamului.
Pe de altă parte, conceptul de „rizk” (mijloace de trai) este una dintre cuvintele care apar frecvent în Coran.
. Rızık,
El se află în centrul vieții sociale și economice, organizând toate activitățile vitale. Fie că suntem indivizi sau societate, indiferent de ce facem, pare că scopul este mijloacele de trai.
Câştig şi efort
este importantă în obținerea mijloacelor de trai.
Copilul, al cărui trai este asigurat de la naștere, în timp ce se află în pântecul mamei, apoi în copilărie, pe măsură ce crește și se fortifică, este ținut responsabil de poruncile lui Allah de a munci și a câștiga. Pe de altă parte, în sura Necm (39-40)…
„Omului nu i se cuvine altceva decât să muncească; și va primi răsplata muncii sale.”
în timp ce, pe de altă parte, în versetul 61 din Sura Hud, fiului omului i se cere să facă pământul, pe care va trăi, un loc civilizat.
După cum s-a menționat mai sus, în Coran sunt elogiate muncă, câştig, antreprenoriat şi toate tipurile de activităţi de producţie.
„kesb”
este exprimat cu expresia. Cu același sens.
„sây”
Se vorbește și despre cuvântul „rızk” (provizie, mijloace de trai). Într-adevăr, singurul care dă provizie este Allah. Însă, Dumnezeu a legat acest lucru de legi, de cauze. Atitudinea conformă cu Sunnetullah (tradiția profetului) este să-ți alegi o meserie și să depui eforturi conform regulilor. Deși Coranul vorbește și despre hrană miraculoasă, slujii nu au dreptul să se aștepte la asta. Slujii trebuie să respecte regulile progresului și dezvoltării, să-și câștige provizia prin mijloace halal. Istoricii civilizației, ținând cont de țările dezvoltate, au legat acest lucru de condițiile geografice, climatice sau de caracteristici rasiale, dar au observat că o parte a celor care aveau aceste caracteristici au progresat, iar o parte au rămas în urmă. Aprofundând cercetările, au ajuns la concluzia că acest lucru este posibil doar prin educație. Ca exemplu tipic au arătat Japonia. Japonia nu are nici măcar pământ. Dar prin educație, în sufletul poporului japonez a fost imprimată muncă și productivitate. Nu vei vedea un japonez vagând sau statând inactiv. La ei, cunoștința este forța și capitalul fundamental. Rezultatul este un om de calitate, gânduri de calitate și produse de calitate. Un om de știință al nostru, care a rămas cincisprezeze ani în Japonia, a încheiat cuvintele sale la o conferință astfel:
„Drumul spre dezvoltare este unic. Putem să ne dezvolteăm și să fim un model pentru întreaga lume, pe baza unor principii mai umaniste, luând ca exemplu modul în care s-au dezvoltat alții.“
Profesorul are dreptate. Tehnologia de azi a simplificat munca oamenilor, dar nu i-a făcut fericiți. Prin urmare, omenirea caută o civilizație a inimii. Îmbrățișarea civilizației lui Mevlana și Yunus Emre cu tehnologia va genera fericirea adevărată.
Începând cu primul Profet, profeții au dat exemple de viață materială, de muncă, de câştig şi de producţie. Fundamentele profesiilor au fost puse de profeți. Cele mai vechi profesii sunt agricultura, comerțul, arta (la care s-a adăugat şi industria), muncă fizică şi funcția publică. Primii oameni trăiau din vânătoare şi agricultură. În comentariile noastre se menționează că Adam (as) a fost şi agricultor şi că a fost reprezentantul acestora.
(Tafsir al-Taberi).
Sura Yusuf (12) relatează exemplele pe care profetul Yusuf (as) le-a dat în privința producției, marketingului și elaborării unui buget echilibrat (54-55). Sura Hud (11) menționează că profetul Shuayb (as) a încercat să prevină acțiunile poporului său care făceau frauda cu măsuri și cântare, să stabilească etica comercială, iar cei care nu au ascultat profetul au fost distruși (85-86). Se menționează că profetul David (as) și fiul său, profetul Solomon (as), au dat exemple de tehnologie avansată.
(Enbiya, 21/80-81; Neml, 27/42-44; Seb’a, 34/13).
În timpul profetului Solomon, se trăia o viață civilizată avansată.
Solomon (as) se afla într-un palat de cristal. Regina Belqis, contemporana sa și adoratoare a soarelui, venise să-l cunoască pe Solomon. Crezând că palatul de cristal era un loc unde se intra în apă, a încercat să-și sufle pantaloni. Slujitorii i-au explicat că nu era apă, ci palatul de cristal al profetului și conducătorului Solomon. Belqis, în timp ce se apropia de Solomon, a fost orbita de măreția palatului și imediat…
„Eu, împreună cu Solomon, credem în Allah, Domnul lumilor.”
a spus. Acest eveniment este descris cu entuziasm în sura Neml.
De ce este povestit/relatat?
Ca să-i convingă pe ceilalți să creadă, cei care cred în Apocalips trebuie să aibă un nivel de trai înalt…
Sură Kasas menționează că un lucrător, reprezentat de profetul Moise (as), trebuie să fie atât puternic, robust, cât și de încredere. Sură Baqara descrie calitățile omului de afaceri, subliniind că acesta trebuie să fie atât fizic puternic, robust, cât și să posede cunoștințele necesare pentru meseria sa. Tot în Sură Baqara se precizează că nu se cere nimănui să facă ceva ce depășește puterile sale, dar că toți sunt obligați să facă ceea ce pot. Sură Asr…
Husr”
în timp ce explica cuvântul, Hamdi Yazır,
„O persoană este, într-un fel, dezamăgită atâta timp cât nu face tot ce este în puterile ei, tot ce este mai bun și mai frumos.”
a declarat.
„Crede-se că credinciosul care trăiește două zile identice este înșelat.”
(Aclûnî, Keşfü’l-Hafâ, II, 323)
Sunt puțini cei care nu cunosc acest hadith.
Împotriva acestor dovezi, este o dură realitate că nu ne aflăm unde ar trebui să fim. De exemplu, Olanda, care a dezvoltat știința, tehnologia și economia sa, construiește fabrici în alte țări, adică exportă știință și tehnologie. Această țară, care a dezvoltat tehnologia sa la un nivel atât de înalt, a dezvoltat agricultura la același nivel. Exportă unt, brânză și legume în multe țări ale lumii. Însă suprafața sa este mai mică decât Konya, iar populația sa este mai mică decât a Istanbulului. Cu toate acestea, a reușit să ridice nivelul educației la cote înalte și să transforme cunoștințele în afaceri. De fapt, țara noastră, cu potențialul său, este destinată să devină o țară de acest fel. Pe de o parte, ar trebui să ne dezvolte tehnologia și industria, iar pe de altă parte, ar trebui să exploatăm agricultura, turismul, marina, resursele subterane, în special minele. Atunci muncitorii noștri din străinătate s-ar întoarce în țara lor, scapând de dorul de casă.
în Coran
„lucrurile bune, lucrurile rele”
Există două expresii de acest tip.
Tâyyibat;
sunt lucruri permise, plăcute, curate, frumoase, adorabile și atrăgătoare.
Habisat, pe de altă parte
Haramul reprezintă lucruri impure, urâte. Este clar statuat că Allah a permis lucrurile bune (tayyibat) și a interzis lucrurile rele (habisat) (A’raf 157). Pe om revine să considere ca haram ceea ce a fost interzis prin revelație, și ca halal ceea ce a fost permis.
Există lucruri halal (permissibile) și haram (interzise) în privința mijloacelor de trai.
Unui job;
Încălcarea clară a scopurilor fundamentale ale religiei noastre, formulate ca protecția rațiunii, a vieții, a proprietății, a descendenței și a religiei, este considerată ca motivul principal și explicația pentru interdicția sa.
Consumul de băuturi alcoolice și droguri este interzis pentru a proteja mintea; omorul, uciderea este interzisă pentru a proteja viața; furtul este interzis pentru a proteja proprietatea; adulterul și prostituția sunt interzise pentru a proteja rasa; iar implicarea în superstiții este interzisă pentru a proteja religia.
Cele din Coran care se referă la viața omului în lumea de aici și în lumea de dincolo.
„nu”
și
„rău”
Există două concepte: binele și răul. Acestea sunt legate indirect de mijloacele de trai. Binele este ceea ce se dorește, răul este ceea ce se evită. Bunurile acordate Profetului Ibrahim (as) sunt bine, iar bunurile pe care le deținea Carun sunt rău. Prin urmare, noi cerem lui Dumnezeu binele în toate lucrurile. Este esențial să evităm nedreptatea în viața profesională și să bazăm relațiile dintre angajați și angajatori pe consimțământ reciproc. A se hrani cu lucruri halal, a folosi tot ce este bun și benefic este fundamentul sănătății și al păcii.
Un alt cuvânt care apare în Coran este binecuvântare.
Berekete
,
Abundența, larghețea, binele și fericirea sunt lucrurile pe care se caută să le obțină prin rugăciune și rugăciune.
. Se spune că binecuvântare este continuitatea a ceva bun și binevenit. S-a promis că Allah va deschide porțile binecuvântării din cer și din pământ slujilor pe care El îi dorește.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
