Dragul meu frate,
(Sceptic) înseamnă a fi adept al unei doctrine filosofice care neagă totul pentru a nu recunoaște Creatorul universului, pe Dumnezeu, și care nu ajunge la niciun judecat pozitiv sau negativ, ci se bazează pe a rămâne mereu în îndoială.
Cei care au această concepție sunt sofisti care se dedau plăcerilor, poeziei și literaturii, fără să recunoască vreun adevăr în lume și fără să se gândească măcar să-l cerceteze.
Întrucât punctul lor de vedere constă în a nega totul, ei intră și ei în această categorie.
La fel cum, pentru a nega autorul sculpturii, trebuie să recunoaștem că sculptura are un autor; pentru a nega scriitorul cărții, trebuie să recunoaștem că cartea are un scriitor; pentru a nega pictorul picturii, trebuie să recunoaștem că pictura are un pictor. Cu alte cuvinte, trebuie să cunoaștem aceste lucruri.
La fel, pentru a nega existența lui Dumnezeu, este necesar să se accepte că acest univers, cu tot ce conține, inclusiv atomii, este posibil să existe, adică că existența lui nu este necesară. Cine nu acceptă acest lucru, este forțat să accepte că universul nu există, adică preferă non-existența sa existenței.
Pentru a nega existența lui Dumnezeu, este necesar să se atribuie materiei eternitate. Întrucât, dacă ceva nu este etern, este nou (a apărut ulterior). Iar ceea ce este nou, are nevoie de un creator. Dacă eternitatea materiei nu este acceptată, se va concluziona că ea este nouă și posibilă. Acest lucru, la rândul său, va conduce la acceptarea și confirmarea existenței unui creator, adică a lui Dumnezeu.
Tocmai din acest motiv, teologii au încercat să demonstreze existența lui Dumnezeu prin dovedirea faptului că materia nu este veșnică.
Putem înțelege mai bine acest aspect cu ajutorul următorului exemplu:
Să presupunem că luăm o creion în mână și scriem o literă pe un hârtie. Această literă pe care am scris-o este un fenomen nou, adică a apărut ulterior. Până acum câțiva minute nu exista, acum însă există. Deci nu este veșnică, ci nou-creată. Întrucât litera nu exista acum câțiva minute, atunci trebuie să existe un creator (un făcător) care a scris-o. Fără un creator, apariția literei nu ar fi posibilă.
Acum, dacă vreți să negați că litera are un autor, trebuie să faceți una din două lucruri:
Întrucât, dacă negați scrisul, puteți nega și pe cel care a scris, și puteți spune:
Iată că o parte a filosofilor, numită Sofisti, au făcut acest lucru, negând universul ca entitate literala și recunoscând că totul, inclusiv ei înșiși, sunt doar iluzii. Cum au negat universul, nu au fost confruntați cu această întrebare. Întrucât, conform lor, universul nu există, nu este nevoie de un creator.
Dacă nu poți să faci ceea ce au făcut Sofestailei și să negați litera de pe pagină, atunci rămâne doar un mod de a nega pe maestru, și anume: Deoarece, dacă nu a fost scrisă și a existat de la sine din veșnicie, atunci nu mai este nevoie de scriitor.
Iată, universul este o pagină. Iar lucrurile din el sunt ca literele scrise pe acea pagină. Pentru a nega existența lui Dumnezeu, ca autor al acestei pagini, este necesar să se accepte că pagina și literele pe ea nu sunt create, ci eterne. Dacă lucrurilor nu li se atribuie eternitate, se va accepta obligatoriu că sunt create. Și acceptând că sunt create, se va pune întrebarea: cine le-a creat? Întrucât este imposibil ca ceva creat să existe fără un creator.
Din acest motiv, necredincioșii au fost nevoiți să atribuie eternitate materiei. Cu alte cuvinte, cei care nu pot concepe eternitatea lui Dumnezeu au fost nevoiți să accepte, în mod absurd, eternitatea materiei.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
