Dragul meu frate,
Celor care au astfel de gânduri, trebuie să li se inculce mai întâi credința.
„Inimicitate față de arabi”
Aceasta ar putea fi cauzată de o alergie la religie în sine. Astfel de oameni fie au cu adevărat o alergie la religie, fie încearcă să-și justifice refuzul de a dona bani altora, pretinzând că sunt extrem de patrioți. Este util să puneți următoarele întrebări celor care gândeau în acest fel:
a.
Este un porunc al lui Allah ca cei care au posibilitatea să facă pelerinajul la Mecca. Vei încălca acest porunc al lui Allah doar ca să nu dai bani arabilor?
b.
Dacă ai primi o ofertă de muncă în lumea arabă care ar aduce miliarde, trilioane de dolari.
„Eu nu fac afaceri cu arabi.”
Ai refuza acest beneficiu spunând asta? Faptul că sute de turci fac afaceri în lumea arabă în acest moment este un răspuns la această întrebare, și este și ceea ce dictează rațiunea. Acum, Allah a promis că îți va da o locuință eternă de fericire, ca un rai, dacă îndeplinești pelerinajul Hajj – mergând în regiunea unde locuiesc arabi – poți spune că este un comportament rațional să refuzi raiul doar din pretextul de a nu da bani arabilor?
c.
Profetul Muhammad (pace fie cu el), în care crezi, era de origine arabă. Cum se pot concilia credința în Profetul Muhammad (pace fie cu el) cu alergia față de arabi sau cu renunțarea la un pelerinaj la Mecca, o obligație religioasă fundamentală, doar pentru a nu contribui la prosperitatea lor? Cum poți spera la mijlocul lui de intercesiune în Ziua Judecății?
d.
În viața de zi cu zi, în tranzacțiile noastre –
fără a face distincție între prieteni și inamici –
Cum putem să cumpărăm produse care ne sunt utile, să plătim bani celor care ne sunt utili, să facem parteneriate cu cei care ne sunt utili, dar să ne amintim de „TURCISMUL și PATRIOTISMUL” nostru doar când vine vorba de frații noștri musulmani arabi? Nu este oare aceasta o contradicție?
e.
Este o realitate clară, ca lumina soarelui, că ne datorăm islamul arabilor. Toate sursele noastre religioase, începând cu Profetul Muhammad (pace fie cu el), Coranul și Sahabii, sunt în limba arabă. Chiar și din acest punct de vedere, a nu-i iubi pe musulmanii arabi ca pe propria viață este o necesitate a credinței noastre, dar cum se potrivește cu rațiunea sau cu conștiința a nu-și îndeplini propriile obligații religioase din cauza ideii de a „nu le da nici măcar un fir de praf”?
f.
Nu putem spune că nu avem mintea să ne imaginăm ce ne va pica în mormânt și în zi judecății, căci altceva decât legătura și devotamentul față de Profetul Muhammad (pace fie cu el) nu va folosi la nimic, nici măcar patriotismul sau orgoliul național. Cineva care gândește să nu dea „nici măcar un pic” arabilor nu poate să nu se gândească la situația sa în mormânt și în zi judecății?
Cel care neglijează credința în religia adusă de Profetul Muhammad (pace fie cu el), religie care este cheia paradisului, și nu o pune în practică, sau cel care, sub diverse pretexturi, la instigația egoului și a diavolului, nu îndeplinește obligațiile sale, ar trebui să se gândească bine la consecințele acestui fapt. (în Coran)
„pentru a se salva din iad, ar da tot ce are, inclusiv familia, rudele, persoanele dragi și tot ce are în lume, ca răscumpărare”
povestește. Se poate spune că cineva care ar prefera iadul decât să dea bani arabilor a acționat cu înțelepciune?
Dumnezeu
„Turcii sunt frați”
nu spune,
„Creștinii sunt frați”
spune. Renunțând la fraternitatea islamică pe care a prevăzut-o Allah, adoptând-o pe cea instaurată de diavol.
„Fraternitatea rasială”
Cine va salva pe cel care se axeaza pe lucruri materiale, de la mana lui Dumnezeu in Ziua Judecatii? Este necesar sa se reflecteze bine asupra acestui aspect si sa se urmeze o traiectorie de viata in conformitate cu el.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
