Dragul meu frate,
Dumnezeu,
un bărbat uscat
noroi
din, demonii
foc
în timp ce îngerii, de asemenea
lumina
a fost creat din.
În ordinea creației, primii au fost îngerii, apoi demonii, iar apoi omenirea. Primul om creat a fost, totodată, primul profet, Adam.
După ce Dumnezeu a creat pe Adam, a poruncit îngerilor să se prosterneze în fața lui. Toți îngerii s-au prosternat, dar Iblis a refuzat. Ulterior, a cerut voie lui Dumnezeu să continue să fie diavol până la sfârșitul lumii. Cererea sa a fost acceptată, și el a continuat să-i abate pe oameni de la calea dreaptă. Deși prosternarea îngerilor în fața lui Adam este un aspect supranatural, în comentariile noastre găsim explicații despre desfășurarea și forma evenimentului.
Potrivit explicațiilor lui Abu’s-Suud, Iblis trăia alături de îngerii, îndeplinea rugăciuni ca ei. La primirea ordinului de prostrație, Iblis s-a separat de îngerii. Potrivit unei alte opinii, există un tip de înger care crește și se maturizează, aceștia sunt numiți djini. Iblis aparținea acestui grup.
Potrivit altor interpretări, porunca prostrației se adresa tuturor demonilor. Însă, prin menționarea îngerilor, Dumnezeu s-a adresat implicit și demonilor. Astfel, nu doar îngerii, ci toate ființele spirituale au fost porunciți să se prosterneze.(1)
Există două puncte de vedere cu privire la djinni:
1.
Toate ființele spirituale sunt numite jinni. Astfel, îngerii și demonii intră în categoria jinni. Prin urmare, există o relație atât generală, cât și specifică între înger și jinni. Toți îngerii sunt jinni, dar nu toți jinni sunt îngerii.
2.
Genii sunt numite aşa ființe spirituale, care sunt de trei feluri:
a.
Buni: Îngerii.
b.
Maloii: Diavolii.
c.
Ce au atât buni, cât și răi: Jinni.
Potrivit informațiilor din Safvetü’t-Tefasir:
1.
Iblis nu este un înger.
2.
Îngerii sunt ființe nevinovate, care nu au fost niciodată rebeli față de Dumnezeu. Însă, Iblis a fost rebel față de Dumnezeu prin refuzul de a se prostra.
3.
Îngerii au fost creați din lumină, iar diavolul din foc.
4. Îngerii nu se nasc şi nu se reproduc, pe când Iblis se reproduce şi se multiplică. Aşa cum se menţionează în Sura Al-Kahf.
„Iblis este un demon.”
(2)
Potrivit unei tradiții transmisă de Ibn Abbas, unii exegeți au spus că:
„diavolul”
Ei sunt de părere că termenul se referă la partea răuvoioasă și răscoșitoare a oamenilor și a demonilor. Așa cum există demoni din rândul demonilor, există și demoni din rândul oamenilor.
Privind modul în care îngerii s-au aruncat în genunchi în fața lui Adam (pace fie cu el):
Este clar că prostrația ordonată nu a fost efectuată cu intenția de a adora pe Adam. Întrucât adorarea altcuiva decât Dumnezeu este politeism. Când Adam a devenit califul pământului, prostrația îngerilor a fost o manifestare de acceptare a acestei califate, adică o jură de loialitate.
Această atitudine, deși reprezintă un respect față de Adam, este în esență o formă de închinare lui Allah.
Într-adevăr, în comunitățile religioase anterioare, salutul se efectua prin prostrație, fără intenția de a adora, ci ca o manifestare de respect. De exemplu, prostrația fraților lui Iosif (pace fie cu el) în fața lui era o manifestare de respect și venerație.
Totuși, este posibil ca prostrația îngerilor lui Adam să fie interpretată ca act de închinare. În acest caz, prostrația este adresată lui Dumnezeu, iar Adam a servit ca punct de referință în acest act de închinare. Prin urmare, prostrația a fost adresată direct lui Dumnezeu. (3)
Pe de altă parte,
Prin faptul că Dumnezeu a ordonat îngerilor să se prosterneze în fața lui Adam, a arătat că universul se supune omului; iar prin menționarea pretinsei superioritate a lui Iblis față de el, a atras atenția asupra faptului că diavolii vor reprezenta un obstacol enorm în dezvoltarea materială și spirituală a omenirii.
Surse:
1. Tafsir-i Abu’s-Suud, 1:87.
2. Safvetü’t-Tefasir, 1:52.
3. Hülasatü’l-Beyan, 1:97.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
