– Menționat în versetul 31 al Surei Muhammed
„nici măcar nu știu”
Cum putem concilia expresia „Dumnezeu nu știe” cu cunoașterea eternă și infinită a lui Dumnezeu?
– Deci, aici
„Vom continua să vă punem la încercare, până când vom afla totul.”
Cum ar trebui să înțelegem expresia?
– Dumnezeu știe totul dinainte, deci de ce?
„până să știu”
se folosește fraza?
Dragul meu frate,
–
„Cu siguranță, vă vom pune la încercare, pe voi, până când nu vom distinge pe cei care luptă în calea lui Allah, pe cei care arată răbdare și perseverență.”
(Muhammed, 47/31)
utilizat în versetele cu conținut similar din Coran
„…până când se va decide…”
Această afirmație nu înseamnă că Dumnezeu nu știe ce se va întâmpla în viitor. Toate sursele de interpretare acoranului (tefsir) explică astfel de afirmații ca…
„a se manifesta efectiv, concret”
înseamnă.
De exemplu;
Explicația versetului din sura Muhammed ar putea fi găsită în acest centru:
„Cu siguranță,
-noi știm foarte bine ce puteți face și ce nu puteți face. Cu toate acestea-
Pentru ca justiția să fie aplicată în proba, nu ne vom baza pe cunoștința noastră infinită și veșnică care cuprinde totul, ci pe performanța pe care voi o veți arăta în practică, ca acțiune. Prin urmare, vom continua să vă punem la încercare până când vom vedea rezultatul eforturilor pe care voi, cei care luptați, cei care arătați răbdare și perseverență, le veți depune ca acțiune.”
– Unii savanți abordă acest subiect
„cunoștința ascunsă”
și
„cunoștința prin mărturie”
le-au explicat cu ajutorul conceptelor lor.
(vezi Razi, comentariu la versetul respectiv)
Acest lucru înseamnă că Dumnezeu a predeterminat totul.
„Allamu’l-guyub”
(ca cel care cunoaște toate lucrurile ascunse) El cunoaște tot ce a fost, tot ce este și tot ce va fi. Însă, Allah,
-în interesul justiției-
nu prin cunoașterea sa omniscientă, ci prin proba pe care o vor trece oamenii, probă care va decide dacă vor ajunge în rai sau în iad.
„cunoștința prin mărturie”
El face o evaluare bazată pe cunoașterea sa a ceea ce s-a întâmplat (nu a ceea ce se va întâmpla) și urmează o linie obiectivă. Aceasta este o necesitate a justiției sale infinite.
– Este menționat de nenumărate ori în Coran:
„Dumnezeu cunoaște totul cu perfectă cunoștință.”, „Cunoștința lui Dumnezeu cuprinde totul.”
Exprimările care înseamnă acest lucru arată că nu există nimic care să scape de cunoașterea lui Dumnezeu. Când ne gândim la El ca la Creatorul acestui univers imens, ne dăm seama că trebuie să recunoaștem existența unei cunoașteri care cuprinde totul.
Pe lângă asta, este menționat de nenumărate ori în Coran.
„niciunui nu i se va face nedreptate”
Alegerea de a spune că Dumnezeu acționează doar pe baza a ceea ce știe dinainte, fără să ia în considerare performanța reală a cuiva, este incompatibilă cu o credință solidă, având în vedere declarația lui Dumnezeu pe acest subiect.
– De asemenea, este necesar să se precizeze:
Destinul este de la Dumnezeu.
Știința este întotdeauna supusă a ceea ce este cunoscut.
Deci, un lucru este cunoscut aşa cum este şi aşa cum va fi.
Altfel, nu este supus cunoașterii evidente. Dacă situația este aceasta,
Dumnezeu știe ce vom face, cum vom folosi voința noastră, și El îndeplinește judecata Sa în direcția pe care El o știe.
Cunoștința Lui este cuprinzătoare, cuprinde totul.
Cunoștința lui Dumnezeu cuprinde tot ce a fost și va fi, ca și cum ar privi totul dintr-un singur punct, într-un singur moment. În cunoștința Sa, cauză-efect, cauză-consecință, început și sfârșit sunt împletite, comprimând totul într-un singur punct. Pentru El, nu există început sau sfârșit, înainte sau după. Cu alte cuvinte, cunoștința lui Dumnezeu cuprinde totul, în toate aspectele sale. Și El dispune totul cu această cunoștință. Prin urmare, această dispoziție nu a fost făcută în acțiuni voluntare, cu excluderea voinței.
Pe scurt,
Dumnezeu, prin cunoștința sa veșnică, știe totul dinainte. El evaluează proba pe care o dau oamenii în funcție de succesul sau eșecul lor.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
