Dragul meu frate,
Acest verset arată că mulți oameni, deși cred în viața de apoi, preferă lumea de acum. De exemplu, cineva care nu merge la rugăciune pentru a nu pierde un client, cineva care practică doburi, cineva care renunță la religia sa pentru poziție și prestigiu, cineva care este ipocrit pentru a câștiga admirația oamenilor, punând pe ultimul loc voința lui Allah, cineva care minte pentru un interes personal, cineva care înșalește clienții, cineva care se ferește de atmosfere care întăresc credința, predau Islamul, învață pietatea și cunoașterea lui Allah din cauza unei mici și imaginară griji lumești, toți aceștia au preferat lumea de acum celei de apoi.
Dacă omul ar fi fost creatura compusă doar din materie, odată îmbrăcat și hrănit, toate problemele lui ar fi fost rezolvate. Însă el poseda suflet, inimă, minte, secrete – o serie de sentimente și capacitați spirituale care, la fel ca aerul, apa și soarele, au nevoie de hrană. De aceea, mulți oameni care au atins prosperitatea, luxul și confortul, nu pot găsi satisfacția adevărată, nu pot scăpa de neliniște, pentru că sufletul și inima lor sunt flămunde.
Tocmai pentru că spiritualitatea nu ocupă locul şi valoarea necesare în agenda omului contemporan, problemele se înmulțesc. Una dintre ele, şi cea mai importantă, este a prefera cărbunele aurului, a prefera viața scurtă a acestui pământ raiului, adică a fi cuprins de lăcomia evreiască. Da, această mare problemă, care a atins gradul de boală, constă în a considera lumea ca principala preocupare, a-i subordona toate sentimentele şi capacitățile, a se pierde practic în lume. Atunci omul nu se poate salva de la înec în treburile lumești inutile, mășchile şi trecătoare, riscand viața sa eternă. Coranul, în versetul din versetul citat, arată spre această boală teribilă:
„Ei preferă cu bucurie viața de lume celeilalte lumi.”
Dacă omul se alienizează de sufletul și inima sa, preocupându-se doar de aspectul material, preferând lumea de pământ pe cea de dincolo, acordând prioritate lucrurilor mărunte, fragile ca sticlele din lumea trecătoare, în detrimentul lucrurilor prețioase ca diamantele din viața veșnică, respingând cu dispreț bucuriile și plăcerile nesfârșite din viața de apoi, pentru a se lăsa cuprins de plăceri și bucurii ilicite, trecătoare și otrăvite, trăind o viață fără a face distincție între halal și haram, atunci astfel de oameni își pun în pericol viața materială și spirituală. Ei întunecă atât viața de pământ, cât și viața de dincolo.
Tocmai pentru a nu cădea pradă unor boli atât de teribile, este necesar să nu depășim măsura divină, să punem viața veșnică în prim plan, în locul acestei vieți trecătoare.
Ferice celor care pot trăi în conștiința pe care le-o conferă Islamul!
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
