Dragul meu frate,
„Ei te grăbesc să le aduci pedeapsă. Dar Allah nu va înfrânța cuvântului Său. Unul din zilele Domnului tău este ca o mie de ani din cele pe care le numărați voi.”
(Al-Hajj, 22/47)
O, Muhammad, necredinciosii și politeiștii din poporul tău doresc ca pedeapsa pe care le-ai promis-o din cauza necredinciosiei lor să vină mai repede și să o vadă în lumea aceasta. Să știe bine că Allah nu Își schimbă promisiunile. Așa cum vor vedea pedeapsa promisă în lumea aceasta, tot așa vor suferi pedeapsa pe care o merită în lumea de apoi.
În versetul coranic:
„Un zi la Domnul tău este ca o mie de ani, după cum voi le calculați.”
se menționează. Au fost făcute diverse explicații cu privire la ce zi este azi în fața lui Allah.
Potrivit unei interpretări relatată de Abdullah ibn Abbas, acestă zi se referă la una din cele șase zile în care Dumnezeu a creat cerurile și pământul. O altă interpretare, transmisă de Abdullah ibn Abbas și Mujahid, susține că este vorba despre una din zilele din viața de apoi.
După ce Allah, în partea de început a versetului, a declarat că necredincioșii ceruiau pedeapsa promisă imediat, iar Allah nu se va abate de la pedeapsa promisă, menționarea faptului că o zi la Allah este egală cu o mie de zile se explică astfel:
Necredincioșii au dorit ca pedeapsa să vină mai repede, iar Dumnezeu a declarat că pedeapsa nu a întârziat. Într-adevăr, o zi la Dumnezeu este egală cu o mie de zile ale fiilor lui Adam. Prin urmare, pedeapsa nu a întârziat.
Sau, necredincioșii doresc pedeapsa, dar nu cunosc natura ei. Dacă ar cunoaște adevărata ei natură, nu ar dori în niciun caz să o experimenteze. Întrucât pedeapsa este de o intensitate atât de mare, fiecare zi a suferinței va părea echivalentă cu o mie de zile normale.
După cum se știe, împărțirea timpului în secțiuni este complet artificială. Rotirea Pământului atît pe propria axă, cît și în jurul Soarelui, determină alternanța zi-noapte, anotimpurile și anul. Însă, în viața de apoi, întrucât nu există zi-noapte, anotimpuri sau ani, conceptul de timp dispare, în sensul timpului artificial. De aceea, când se vorbește despre ziua de judecat, se subliniază că jumătate de zi a timpului artificial este echivalentă cu 500 de ani, iar o zi cu 1000 de ani, subliniind astfel acest aspect.
«ziua»
adică
«ziua»
când se folosește acest termen, se face referire la faptul că nu sunt 24 de ore în timpul nostru artificial.
Ceia ce nu țin cont de acest adevăr, doresc ca ceea ce își doresc să se producă imediat, iar după câțiva ani încep să disperă. Însă, legea lui Dumnezeu este imuabil, programul nu se abate, hotărârea nu se schimbă. Dacă un popor trebuie să fie lovit de pedeapsă, cu siguranță există un termen stabilit pentru aceasta. Indiferent cât de mult ar grăbi oamenii, pedeapsa nu va cădea înainte ca acel termen să se fi împlinit.
Ce-i care au cerut lui Allah, prin intermediul Profetului (pace fie cu el), pedeapsă imediată au fost locuitorii Mectei. Ei nu credeau că pedeapsa va veni, ci o cereau imediat pentru a se juca de Profet și a-l pune în situație dificilă.
„Ziua care durează o mie de ani”
Prin aceasta se înțelege ziua în care va veni acea pedeapsă.
Lungimea acestei zile este o metafor a intensității chinului.
Întrucât zilele de milă și bucurie sunt scurte, iar zilele de greutate sunt lungi.
Potrivit lui Ferra, versetul cuprinde atât pedeapsa din lumea de aici, cât și pedeapsa din lumea de apoi. Pedeapsa cerută cu urgenta se referă la pedeapsa din lumea de aici.
„Dumnezeu nu va contravine promisiunii Sale de a vă pedosi în lumea aceasta.”
.
Și una din zilele chinului din viața de apoi este egală cu o mie de ani din viața pământească.
Acest verset exprimă relativitatea timpului.
Timpul curge diferit în fiecare univers. De exemplu, o zi în lumea mormintelor nu este egală cu o zi în câmpul resurecției. Chiar și în acest univers, pe planete diferite curge timp diferit. Acest lucru demonstrează că timpul este variabil.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
