Cum ar trebui să înțelegem cruzimea celor care nu se pocăiesc?

Detalii despre întrebare


„O voi, credincioși! Nu vă bateți joc unii de alții! Poate că cei de care vă bateți joc sunt mai buni decât voi. Nu vă criticați, nu vă numiți cu nume urâte! Ce rău este necredința după credință! Iar cei care nu se pocăiesc [de lucrurile pe care Allah le-a interzis] sunt nedrepti.”



– Cum ar trebui să înțelegem cuvintele „cei care nu se pocăiesc sunt nedrepti” din acest verset?

– Este păcat să nu te pocăiești din cauza fricii de a recidiva?

Răspuns

Dragul meu frate,


Răspunsul 1:

Traducerea versetului în cauză este următoarea:



„O voi, credincioși! Nicio comunitate să nu se batjocorească de alta. Poate că cei batjocoriți sunt mai buni decât cei care batjocoresc. Nici femeile să nu se batjocorească de alte femei. Poate că cele batjocorete sunt mai bune decât cele care batjocoresc. Nu vă calomniați reciproc. Nu vă puneți porecle rele. Ce rău este ca, după ce ați crezut, să vă stricteți reputația, să vă puneți pe voi înșivă pecete de necredincioși! Iar cei care nu se pocăiesc, ei sunt cei nedrepti!”



(Al-Hujurat, 49/11)

Menționat în acest verset


„Ceia ce nu se pocăiesc sunt ei înșiși tiranii.”


Exprimarea din titlu poate fi interpretată în mai multe moduri:


a)

Răul menționat în verset se referă la păcate minore. Cineva care comite păcate minore o singură dată nu este considerat tiran sau corupt. Dacă insiste în comiterea acestor păcate minore, atunci devine tiran.

Prin urmare, acest verset este un avertisment pentru cei care continuă să comite aceste greșeli, considerându-le insignifiante. Întrucât perseverarea în păcatele mici conduce la comiterea păcatelor mari. Iar cei care comit păcate mari sunt, de fapt, opresorii.


b)

Toate imperfecțiunile interzise în verset,

„Nu faceți asta/Nu faceți asta!”

este orientat spre viitor. Însă, și înainte au existat cei care au comis aceste greșeli. Iată


„cine nu se pocăiește”


prin expresia „pentru că au fost păcatele lor”, s-a subliniat necesitatea de a se simți remușchete și de a se pocăi de păcatele săvârșite anterior, iar cei care nu fac acest lucru vor fi

-pentru infracțiunile anterioare-

A fost atrasă atenția asupra faptului că vor deveni tirani.

(cf. Razi, comentariu la versetul în cauză)


c)

Potrivit altor interpretări, aici

„tirannic”

Conceptul exprimă, în special, acțiunea de a acționa împotriva legilor naturale ale lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cei care comit aceste păcate interzise de Dumnezeu, continuând să folosească nejustificat calificativele sau poreclele respective, fără a renunța la ele, comit acest…

pentru că au abuzat de prerogativele lor, merita să fie numiți „tirani”

îi merită.

(vezi el-Bikaî, loc. menț.)


d)

în special în versetul care apare


„Nu vă numiți cu porecle urâte unii pe alții”


însemnând că scopul declarației este de a

-în ciuda faptului că s-au pocăit și au renunțat-

în sensul de a aminti cinevaia despre situațiile rele din trecut; de exemplu, pentru a aminti cuiva care este acum un credincios sincer, o persoană religioasă, despre păcatele sale anterioare sau despre originea sa religioasă.

„Hoț, adulter, imoral, jucător, evreu, mazdeist”

este să se evite atribuirea de porecle de genul acestora.

(cf. Suyuti, ed-Dürrü’l-Mensur, loc. cit.)

Prin urmare,

A prezenta ca reale lucrurile rele pe care persoanele le-au abandonat prin pocăință, ca și cum ar fi încă prezente în starea lor actuală bună, este o nedreptate. Iar cei care nu renunță la acest comportament sunt opresori.


Răspuns 2:

Da, este păcat. Căci din păcate

Întorcerea la credință este obligatorie.

Dacă nu o face, înseamnă că a abandonat un precept religios obligatoriu.


„Nu rupe pocăința”

Îndoiala este o capcană a ego-ului și a diavolului. După o pocăință sinceră, comiterea aceluiași păcat cu timpul nu anulează pocăința anterioară.

Dacă pocăința a fost făcută cu respectarea condițiilor necesare, ea a fost un mijloc de iertare a păcatelor.

Comiterea unui nou păcat nu readuce în prim-plan păcatele vechi.

Cu toate acestea,

„Îmi voi rupe din nou promisiunea asta în viitor”

pentru că pocăința cuiva care gândește astfel nu este sinceră în acel moment.

„Tawbah-i Nasuh” sinceră

însemnând,

a regreta profund ceea ce a făcut, a se simți rău, a lua decizia fermă de a nu mai comite greșeala respectiva

înseamnă.

O persoană care se pocăiește cu sinceritate nu ar trebui să se gândească nici măcar la a repeta același lucru. Căci

„cel care s-a ars cu lapte fierbinte, suflă în iaurt” (proverb turc)

Este logic. Cu toate acestea, dacă va greși din nou în viitor, va suferi din nou. Dar această suferință nu va reînviora vechile răni…


Cu salutări și rugăciuni…

Islamul prin întrebări

Maj Palune Pućhimata

Pućhipen E Divesesqo