– Cererea profetului Solomon (as) de a primi „un regat (domnie) care nu se potrivește nimănui altuia după mine” nu contravine oarecărui spirit de asceză?
– Este permis să-ți dorești să domini?
– În hadisuri și, în special, în scrierile sufiste, se găsesc interdicții referitoare la atașamentul față de poziții de prestigiu, precum și îndemnuri și sfaturi spre asceză. Cum se poate explica aparenta contradicție care rezultă din acest verset?
Dragul meu frate,
Această rugăminte este un verset din Coran:
„Doamne, iartă-mă, a spus el, și dă-mi o domnie pe care nimeni altul nu va putea atinge după mine. Tu ești singurul care ai bunătate infinită!”
(Sad, 38/35)
Ca profetul Solomon (as), al lui Dumnezeu
„Ce bun rob era!”
pe care a lăudat-o
(Sad, 38/30),
avea o relație de apropiere clară cu el
a comunicat
(Sad, 38/40)
Un mare profet a dorit, prin această rugăciune, să fie mijloc de obținere a multor înțelepciuni și binecuvântări.
De exemplu:
– Atâta timp cât inima omului este unită cu Dumnezeu, atâta timp cât simte responsabilitatea
Dragostea de bogății nu este rea; bogățiile valoroase oferă acestor oameni fericire lumească, dar le dau și ocazia să-l amintească mai mult pe Dumnezeu, care le-a dat aceste bogății, și să-i fie recunoscători.
– Nu există niciun impediment ca cineva să aspire la cea mai înaltă poziție de putere politică, cu condiția ca, precum Regele Solomon, să-și dedice existența și puterea lui Dumnezeu cu intenția de a impune dreptatea, bunătatea și echitatea pe pământ, să nu permita ca dragostea de bogăție și putere să-l facă să uite de Dumnezeu, să recunoască greșelile sale și să le corecteze imediat prin pocăință și rugăciune, să respecte justiția și să reziste dorințelor daunatoare ale ego-ului său.
De asemenea, despre Regele Solomon,
„Dă-mi o domnie (un imperiu) pe care nimeni altul nu va putea atinge după mine.”
se arată că, prin rugăciunea sa, el a cerut lui Dumnezeu nu putere politică, ci putere de a face minuni, putere care, ca profet, îi era proprie. Într-adevăr, după acest verset,
„Apoi, am supus sub comanda lui vântul blând care sufla în direcția pe care o dorea, pe toți demonii care construiau clădiri și pe cei care se scufundau, precum și pe celelalte creaturi legate în lanțuri.”
(Sad, 38/36-38)
cu versetele sale, profetului Solomon
puteri miraculoase conferite
este descris/a.
(vezi Razi, comentariu la versetul respectiv)
Iată o relatare a unui hadit (traditie islamica) legat de acest subiect:
„Un îfrit din genii a încercat să-mi întrerbească rugăciunea aseară, dând peste mine brusc. Dar Allah nu m-a lăsat să-i căd în capcan. L-am sufocat. Jur că aș fi vrut să-l leg de una din stâlpele moscheii, ca să vă vedeți cu el dimineața, voi toți…”
(sau voi toți)
L-aș fi văzut; dar apoi mi-am amintit cuvintele fratelui meu Solomon:
„Doamne, iartă-mă și dă-mi o moștenire pe care nimeni altcineva nu o va merita după mine!”
a spus. Și Dumnezeu l-a alungit ca pe un câine.”
(vezi Musli, Moschei, 39)
Regele Solomon (pace fie cu el)
„O moștenire care nu se potrivește nimănui altcuiva după mine.”
(domnie)
Fă bine.”
Dorința sa indică o domnie și un regat, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. După cum rezultă clar din verset, se înțelege că Solomon (a.s.) a avut flote navale puternice și unități de cavalerie imbatabile în acea perioadă, exercitând dominația sa între Golful Oman, Golful Aden și Marea Roșie. Este cert că niciun alt profet nu a primit un regat atât de puternic după el. El a iubit aceste bunuri și daruri pentru că i-au permis să-L laude pe Domnul său. Dominația sa asupra demonilor reprezintă, de asemenea, un aspect calitativ distinct.
Prin urmare, din această frază se pot deduce următoarele două aspecte:
Primul,
o proprietate care nu a fost acordată niciunui alt profet după el;
în al doilea rând,
Poate exista un regat care nu ar fi considerat demn de urmașii și nepoții săi, care ar urma să-l succedă. Întrucât, după Solomon (pace fie cu el), au existat și continuă să existe regate și dominații mai extinse din punct de vedere cantitativ. Însă, din punct de vedere calitativ, putem afirma că niciun regat nu s-a comparat cu al său. Fiindcă el domnea nu doar asupra oamenilor, ci și asupra demonilor.
Dacă luăm în considerare că fiul lui Solomon (pace fie cu el), care i-a succedut la tron, nu a putut menține imperiul pe care l-a moștenit, nici din punct de vedere cantitativ, nici calitativ, se vede că a doua interpretare este cea corectă.
Aceasta este rugăciunea lui Solomon (as):
– Îndeplinirea drepturilor lui Dumnezeu,
– Aducând dreptate în administrarea averii sale, plasând creaturile sale în funcție de poziția și rangul lor, și punând în aplicare limitele lor,
– Adecăparea obligațiilor financiare impuse de Dumnezeu,
– Aprecierile simbolurilor religioase,
– Manifestarea deschisă a credinței religioase,
– A continua să-i fie fidel în ascultare,
– Reglementarea hotărârilor și legilor valabile asupra slujitorilor lui Dumnezeu,
– Și, așa cum le-a mărturisit îngerilor, a fost pentru a împlini promisiunile pe care le-a făcut, promisiuni pe care nimeni dintre creaturile sale nu le cunoștea.
Într-adevăr, Dumnezeu, cel mai înalt, a spus:
„Probabil că eu știu ce voi nu știți.”
(Al-Baqara, 2/30)
a spus. Altfel, nu se poate concepe ca dorința lui Solomon (as) să fie pur și simplu pentru lucrurile lumești. Căci el, ca și toți ceilalți profeți, este printre cei mai ascetici creaturi ale lui Allah în ceea ce privește lumea.
El a dorit să posede bunurile lumești doar pentru Allah.
Totuși, se spune că el a cerut o proprietate care să nu fie dată nimănui altcuiva după moartea sa,
manifestarea clară a poziției și supremației sale înaintea lui Dumnezeu, vizibilă printre toate ființele din ceruri și pe pământ.
pentru că profeții concurează, ca să spunem așa, între ei în privința poziției lor în fața lui Dumnezeu. Fiecare dorește să aibă un loc special unde să poată demonstra poziția sa în fața lui Dumnezeu.
Tocmai din acest motiv, Profetul (pace fie cu el) a prins pe ifrit care voia să-i întrerbească rugăciunea, iar când Dumnezeu i-a dat posibilitatea să-l prindă, a vrut mai întâi să-l lege, apoi, amintindu-și rugăciunea fratelui său Solomon (pace fie cu el), l-a eliberat pe ifrit micșorat (umilit).
Dacă cineva altuia i s-ar fi acordat ceva similar cu ce i s-a acordat lui, el nu ar mai fi avut această caracteristică. Profetul (pace fie cu el) pare să nu fi fost de acord să împartă această caracteristică cu cineva altul, după ce a aflat că demonii au fost supuși lui Solomon (pace fie cu el) și că rugăciunea lui ca o astfel de caracteristică să nu fie acordată nimănui altuia după el a fost ascultată.
(vezi Kurtubi, el-Camiu li Ahkâmi’l-Kur’an, comentariu la versetul în cauză)
Potrivit lui Kadı Beyzâvi, Profetul Muhammad (pace fie cu el) nu a legat demonul pe care l-a capturat, fie din cauza faptului că controlul asupra demonilor era un privilegiu al lui Solomon (pace fie cu el), fie din umilința sa.
(Kadi Beyzavi, Esrar’ut-Te’vil, comentariu la versetul în cauză)
Genii trăiesc pe pământ alături de noi.
Printre ei, la fel ca printre oameni, sunt credincioși și necredincioși. Necredincioșii lor sunt numiți diavoli.
Atât existența îngerilor, cât și cea a demonilor (jinilor) sunt clar menționate în versetele Coranului și în hadisuri.
Menționat în hadith
„Mi-am amintit cuvintele fratelui meu Suleiman…”
Prin această expresie se referă la versetul 35 din Sura Sad, a cărei traducere am inclus în hadis.
Fraternitatea dintre Profetul Muhammad (pace fie cu el) şi Regele Solomon (pace fie cu el) poate fi considerată din punct de vedere al fundamentelor religiei sau al asemănării dintre legile lor. De asemenea, profeții sunt frați din punct de vedere al originii. Într-adevăr, Profetul Muhammad (pace fie cu el):
„Toți profeții sunt frați din partea tatălui; mamele lor sunt diferite, dar religia lor este una.”
(
vezi Buhari, Enbiya 48)
așa cum se arată.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
