Dragul meu frate,
Îndată ce simțurile noastre rup legătura cu lumea aceasta, la fel cum în lumea viselor vedem lucruri diferite, ascultăm conversații altfel, sufletul nostru, care se separă de corp, intră în contact cu o lume nouă pe care o numim lumea mormântului.
La momentul morții, omul care îl vede pe Azrail (pace fie cu el) se confruntă cu îngerii care îl vor interoga în acest nou univers. Bunurile făcute de credincios vor fi cu el în acest nou univers, ca niște prieteni dragi.
De aceea se numește viața de apoi. Acestă lume se manifestă diferit pentru fiecare om. Între timp, cei care au căutat cunoașterea în viața de acum, continuă să o caute și în lumea de apoi. Însă, pentru alții, acestă lume este un loc de chin, unde se simt primele consecințe ale chinului iadului.
Este o călătorie din lumea în care trăim în lumea mormântului. Sufletul este dus de Azrail Aleyhiselam. El este un depozitar de încredere căruia putem încredința cu liniște sufletească sufletul nostru, cea mai prețioasă comoară. În momentul morții, sufletul se eliberează din închisoarea corpului; dar nu rămâne complet gol. Căci, cu alte cuvinte, este înconjurat.
Încercând să vă imaginați că, în timp ce erați în trup, aveți nevoie de ochi pentru a vedea, de urechi pentru a auzi, de creier pentru a gândi, acum vede, aude, gândește și știe fără a avea nevoie de existența acestor instrumente. Ca în vis…
înseamnă lumea de dincolo, care se află între lumea de acum și lumea de apoi. Sufletele așteaptă acolo judecata de apoi și resurecția. Întâlnirea cu îngerii care pun întrebări, primul judecat, prima pedeapsă și prima recompensă au loc aici.
, cu alte cuvinte, viața din mormânt, conform expresiei din hadit, sau Însă, cel care suferă sau se bucură aici este sufletul, lipsit de trup. După viața din mormânt, sufletul revine la trupul său recreat și va da socoteala în acel „mare tribunal” pentru faptele săvârșite pe pământ. După aceea, urmează paradisul sau iadul veșnic. În aceste locuri, bucuria și durerea sunt simțite atît cu trupul, cît și cu sufletul; ca pe pământ.
Resurrectia se referă la corp, nu la suflet, întrucât sufletul nu moare. După moarte, sufletele primesc corpuri noi și se prezintă pe câmpul Mahşerului pentru a fi judecate. După o perioadă de timp numită se trece la faza cântăririi (Mizan). Ceia ce au mai multe fapte bune decât păcate sunt conduse în Paradis, loc de fericire eternă. Ceia ce au mai multe păcate decât fapte bune merg în Iad, loc de pedeapsă divină. Creștinii a căror păcate sunt mai grele decât faptele bune, experimenteaza teribila pedeapsă a Iadului pentru a fi purificați de păcatele lor. Ulterior, și ei ajung în Paradis…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
