Dragul meu frate,
Suhul Sfânt, îngerul revelației
Ruhul-Kudüs,
Este format din cuvintele „ruh” (spirit) și „Quds” (Ierusalim), ambele de origine arabă.
„Ame”
; sursa vieții, a percepției și a mișcării, opusul materiei, ființă spirituală, revelație, cuvânt al lui Dumnezeu, Coran, putere, înger al revelației, Ieremia, sentiment, emoție și alte semnificații similare sunt folosite în acest context. (Rașid el-İsfahânî, el-Müfredât) Garibil-Kur’ân, Egipt 1961, „ruh” md.).
Cu toate acestea, adevăratul sens al sufletului nu este cunoscut decât de Dumnezeu. Întrucât acest aspect a fost comunicat de Dumnezeu Suprem, cum urmează:
„Te vor întreba despre suflet. Spune: Sufletul este de la Domnul meu, iar cunoștința pe care v-a fost dată este infimă.”
(Al-Isra, 17/85).
„Ierusalim”
Originea cuvântului este „kuds”, care înseamnă sfânt, binecuvântat, curățit de orice răutate. Acest cuvânt a rezultat din combinarea a două cuvinte.
„ruhul-kudüs”
înseamnă sufletul sfânt și curat, nepătat de nici o impuritate, îngerul revelației, Ieremia. (Elmalılı Hamdi Yazır, Hak Dini Kur’ân Dili, V, 3125).
Ameba
cuvântul apare în mai multe locuri în Coran și are semnificații diverse.
Sfânta Inima a Ierusalimului
în timp ce, apare doar în patru locuri. Între alți comentariști, au existat interpretări diverse cu privire la semnificația sa în versetele respective. Totuși, conform opiniei majoritare, ea desemnează pe îngerul Gabriel, îngerul revelației. Iată traducerea unuia dintre versetele în care apare expresia Ruhul-Kudüs:
„Într-adevăr, Noi i-am dat lui Musa cartea, apoi am trimis profeți după el. I-am dat lui Isă, fiul lui Maria, dovei clare și l-am sprijinit cu Duhul Sfânt (Gabriel).”
(Al-Baqara, 2/87).
Așadar, putem enumera opiniile diferite ale savanților cu privire la Ruhul-Kudüs, menționat în acest verset, în felul următor:
1.
Ruhul-Kudüs este unul dintre numele lui Dumnezeu Suprem.
2.
Se referă la Coran, cartea sacra a islamului, sau, conform altor opinii, la Evanghelia.
3.
Ruhul-Kudüs înseamnă Duhul Sfânt.
4.
Înseamnă îngerul Gabriel, îngerul revelației. Majoritatea savanților sunt de această părere. A fost utilizat în acest sens în diverse hadith-uri și în poezia unor poeți. (et-Taberî, Camiu’l-Beyân, Egipt 1954, I, 404 ss.; el-Kurtubî, el-Camiu li Ahkâmil-Kur’ân, Egipt 1967, II, 24; er-Râzî, et-Tefsirul-Kebir, III, 177).
Potrivit savanților care împărtășesc această opinie, în versetele de mai jos se vorbește despre:
Ruhul-Kudüs înseamnă, de asemenea, Ierusalimul Sfânt.
:
„Iată, Noi am dat unor mesageri mai multă măreție decât altora. Cu unii dintre ei a vorbit Allah, pe alții i-a ridicat în grade. Și Iisus, fiul Mariei, i-am dat semne clare și l-am sprijinit cu Duhul Sfânt (Gabriel).”
(Al-Baqara, 2/253);
„Dumnezeu a spus: ‘Iisuse, fiul Mariei, aminteste-ți de binecuvântarea Mea pe care am acordat-o ție și mamei tale, când am trimis pe Ruhul-Kudüs (Gabriel) să te întărească.’”
(Al-Maida, 5/110);
„Spune: L-a coborât Duhul Sfânt (Gabriel), din partea Domnului său, cu adevărul (și înțelepciunea), ca să întărească poporul, să fie o cale de călăuzire și o veste bună pentru musulmani.”
(Nahl, 16/102).
Ruhul-Emin
este sinonim cu Ruhul-Kudüs, adică tot Gabriel. Apare doar o singură dată în Coran:
„L-a coborât Ruhul-Amin (Ruhul-Amin, adică Ieremia).”
(Şuara, 26/193).
Având în vedere aceste cuvinte specifice limbii Coranului, se înțelege că Ruhu’l-Kudüs desemnează pe Ierusalim. Însă, în acest caz, ar putea să se pună următoarea întrebare:
„Îngerul Gabriel a coborât și la alți profeți, nu doar la Isus (a.s.), cu toate acestea, aici…”
„L-am întărit cu Duhul Sfânt.”
Care este semnificația faptului că, în expresia divină, pronumele nu este inclus nici măcar în profetul Moise (as), ci este atribuit direct profetului Isus (as)? Nu se înțelege din această expresie că Rûhu’l-Kudüs este un spirit special, diferit de Ieremia?
Potrivit explicațiilor exegeților, răspunsul este:
„Nu!..”
Semnificația acestei mențiuni este următoarea: Ieremia (as) are o relație specială cu Isus (as), care nu se regăsește la alți profeți. Întrucât Ieremia (as) este cel care a vestit nașterea lui Isus (as) la Maria. Isus (as) s-a născut prin suflarea lui (suflarea lui Ieremia), a crescut sub tutela și sprijinul lui, și l-a avut alături oriunde a mers. Așa cum se arată în Sura Maria,
„I-am trimis Duhul Nostru, care s-a manifestat în fața lui sub forma unui om.”
(Maria, 19/17)
a fost poruncit. „Ruhana” menționat în verset este Ruhullah, Ruhul-Kudüs, Ieremia.
Mai mult, cum se știe, copiii lui Israel au rostit cuvinte care contravin cinstei, puritatii, sfințeniei lui Isus (a.s.) și mamei sale, Maria, iar călcuatul principal al versetului sunt evreii, acest verset despre Isus (a.s.) nu este menționat pentru a-l delimita, ci mai ales pentru a-l exonera de acuzațiile și calomniile evreilor. De aceea, cuvântul care înseamnă curățenie și puritate…
„Ruhul-ul-Quds”
a fost preferat acest nume.
Trebuie să se menționeze aici că, Domnul Isus (as)
„Ruhul-ul-Quds”
a fost confirmat, dar nu doar Domnul Isus (a.s.) a fost confirmat de către Duhul Sfânt.
„Spune: Spiritul Sfânt l-a coborât de la Domnul lui, ca adevăr.”
(Nahl, 16/102)
După cum s-a spus, cel care a coborât Coranul Profetului (pace fie cu el) este Ruhul-Kudüs. Însă, este un fapt binecunoscut că cel care a coborât Coranul a fost Ieremia (as). Prin urmare, Ruhul-Kudüs este Ieremia (as). Din punct de vedere al puterii și forței, Ieremia sau Ierem, iar din punct de vedere al imaculabilității și purității, Ruhul-Kudüs.
Potrivit relatării poetului Hassan, Profetul Muhammad (pace fie cu el) a rogat o rugăciune pentru el, în care a spus:
„Doamne, întărește-l pe Hassan cu Spiritul Sfânt.”
a spus. Hassan a adus ca martor pe Abu Hurairah când a spus acest lucru. (Buhari, Salat, 68; Muslim, Fadail al-Sahaba, 151, 152; Nasa’i, Masajid, 24. Vezi și articolul despre Gabriel).
După cum se știe, o parte din versetele Coranului sunt clare (muhkem), iar o parte sunt ambigue (mutaşabih). De exemplu,
„Ea nu a născut și nu a fost născută.”
(Al-Ikhlas, 112/3),
„Este imposibil ca Allah să aibă copii.”
(Maria, 19/35),
„Nimic nu se compară cu el/ea/îl/îi.”
(Şura, 42/11).
Ayeturile sunt ferme. Cu alte cuvinte, ele exprimă un hotarât definitiv, nu există loc pentru interpretări sau explicații alternative.
„Isus, fiul Mariei, nu este altceva decât un mesager al lui Dumnezeu și un cuvânt al Lui. Dumnezeu l-a insuflat Mariei, și el este un duh de la Dumnezeu.”
Versetul (Nisa, 4/171) este un verset mutashabih.
A fi fiul lui Dumnezeu, Isus (a.s.) a fost creat direct, fără tată.
„Kun: Fii”
a fost interpretat ca fiind creat prin poruncire, și totuși
„A fi un suflet ca el”
a fost considerat ca o onorifică, adică o atenție acordată sufletului de către Allah. Într-adevăr, în sura Enbiya,
„Am suflat în ea (Maria) din spiritul Nostru, și am făcut din ea și din fiul ei un semn (miracol) pentru lumi.”
se spune. Versetul menționează
‘din sufletul nostru’
în expresia respectivă se referă la o onorifică, un compliment. Dumnezeu,
„V-am dat pești din marea mea, fructe din pământul meu, lumină din soarele meu.”
dacă ar fi spus-o, ar trebui să înțelegem aceste expresii ca un compliment adus mării, pământului și soarelui. Expresia „din sufletul nostru” ar trebui înțeleasă ca „din ființa noastră numită suflet”.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
