Este afectat de chinul mormântului și corpul mortului pus în mormânt?
Dragul meu frate,
Moartea nu este nimicire. Este poarta spre o lume mai frumoasă. Așa cum o sămânță care intră în pământ pare să moară, să putrezească și să dispară, dar în realitate trece la o viață mai frumoasă. Sămânța trece de la viața de sămânță la viața de copac.
La fel, un om mort pare să intre în pământ, să putrezească, dar în realitate el atinge o viață mai perfectă în lumea de dincolo și în lumea mormântului.
Corpul şi sufletul sunt ca o lampă şi electricitatea. Când lampa se sparge, electricitatea nu dispare, ci continuă să existe. Chiar dacă nu o vedem, credem că electricitatea este totuşi prezentă. La fel, când omul moare, sufletul părăseşte corpul. Dar continuă să existe. Dumnezeu, îmbrăcând sufletul cu o haină/un corp mai frumos şi mai fin, continuă să-i asigure viaţa în lumea de dincolo. Sufletul va primi recompensa sau pedeapsa prin intermediul acestei noi haine.
După ce sufletul se separă de corp, rămâne gol; dar, având un corp subtil, îmbrăcat cu sentimente specifice, se spune în tradițiile islamice că îngerii îl vor îmbrăca în haine de lumină și întuneric. (Müslim, Paradis, 17) Întrucât sufletul are un corp subtil, îmbrăcat cu sentimente, el urmează corpul, vede corpul pus în mormânt și aude pașii celor care vin la mormânt. (Müslim, Paradis, 17)
Din acest motiv, Profetul (pace fie cu el) a spus:
„Mormânt este fie o grădină din grădinile raiului, fie o groapă din gropile iadului.”
prin intermediul acestor cuvinte, ne informează despre existența vieții din mormânt și despre cum va fi.
O persoană credincioasă care moare de o boală incurabilă este martir. Asemenea martiri sunt numiți martiri spirituali. Martirii, însă, se mișcă liber în viața de dincolo. Nu știu că au murit. Cred că trăiesc. Știu doar că trăiesc o viață mai perfectă. Profetul (pace fie cu el),
„Martirul nu simte durerea morții.”
ordină.
Coranul afirmă că martiri nu mor. Adică, ei nu sunt conștienți de moartea lor. Să luăm, de exemplu, doi bărbați. Ei se află împreună într-un rai minunat, într-un vis. Unul știe că este un vis. Celălalt nu este conștient că este un vis. Care se bucură mai mult? Desigur, cel care nu știe că este un vis. Cel care știe că este un vis gândește: „Dacă mă treznesc, voi pierde acest gust minunat”. Celălalt, însă, se bucură pe deplin și cu adevărat.
Iată, moartele obișnuite au un gust incomplet, întrucât cei care moriștișești sunt conștienți de moartea lor; pe când martirișii au un gust complet, întrucât ei nu știu că moriștișești.
Umorile credincioși, care nu suferă chinurile mormântului, au suflete libere. Prin urmare, pot călători în multe locuri. Pot fi în multe locuri simultan. Pot fi printre noi. Chiar Domnul Hamza (r.a.), stăpânul martirilor, a ajutat multe persoane și continuă să ajute pe mulți.
Oamenii, veniți din lumea sufletelor în pântecul mamei, se nasc în lume. Se întâlnesc și se văd aici. La fel, oamenii din lumea asta se nasc în lumea de dincolo prin moarte și se plimbă acolo. Cum noi însoțim pe cei care pleacă de aici în lumea de dincolo, tot așa sunt cei care întâmpin pe cei care pleacă de aici dincolo de mormânt. Sperăm că noi vom fi întâmpinați acolo de toți cei dragi, în frunte cu Profetul (pace fie cu el). Important este să fim adevărați slujitori ai lui Allah.
Așa cum noi primim aici copilul nou-născut, sperăm că prietenii noștri ne vor primi și pe noi, pe cei care plecăm de aici în lumea de dincolo. Condiția pentru asta este credința în Allah, ascultarea Lui și a Profetului (pace fie cu el) și moartea în credință.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
