„Profetul Ibrahim (as) va vedea pe tatăl său la picioarele sale în viața de apoi și va exclama: „Doamne! Ce se întâmplă cu tatăl meu!”. Dar Allah, prin atingerea lui Azer, va sterge atașamentul și dragostea din inima profetului Ibrahim (as), astfel Allah îl va face să uite de tatăl său și îl va arunca pe tatăl său în iad.”
– Există vreun hadis în acest sens? Și, dacă există, cuprinde acest hadis, din punct de vedere al sensului, situația în care un credincios ajunge în Rai, dar rudele sale apropiate ajung în Iad?
Dragul meu frate,
– Traducerea haditului despre Profetul Ibrahim este următoarea:
„Ibrahim îl va recunoaște pe Azer, tatăl său, în Ziua Judecății. Pe fața lui Azer va fi praf și fum. Ibrahim (îndurerat de starea tatălui său):
‘Nu ți-am spus să nu te revoltezi împotriva mea?’
îi reproșează. Tatăl său îi spune: „Astăzi nu te voi mai dezobiecui”. Atunci, Ibrahim (as),
„Doamne! Mi-ai promis că nu mă vei arunca în chinuri în Ziua Judecății. Dar ce chin mai mare este decât să-mi văd tatăl lipsit de mila Ta?”
și se plânge lui Dumnezeu, iar Dumnezeu,
„Cu siguranță, eu am interzis raiului accesul necredincioșilor.”
așa răspunse.„Apoi, lui Abraham”
‘a se uita sub picioare’
se spune. Profetul Ibrahim vede că acolo
El vede un urs acoperit cu noroi mirosind urât.
Apoi
, este prins de brațe și picioare și aruncat în iad.
”
(Buhari, nr. h: 3350)
– Numai profetului Abraham i s-a permis să-și alinieze sufletul prin supunerea la o intervenție chirurgicală de mascat/transformare a ființei apropiate (tatăl său) care urma să ajungă la iad. Această procedură,
-pentru a folosi o expresie-
A lui Dumnezeu
„Halil = prieten”
pe care le-a făcut pentru un profet despre care a vorbit
„este o discriminare pozitivă”.
Cei care merg la rai nu se transformă în alte persoane pentru a-și vizita rudele care merg la iad. Ei merg la iad ca ființe umane.
Dar
Ceia care merg în rai nu se întristesc din cauza celor dragi care merg în iad.
Dumnezeu le poate face să uite aceste lucruri sau să le şteargă sentimentele de tristețe pe care le-au trăit. Într-adevăr, nu există niciun dubiu că în Rai, loc al eternității și fericirii, despre a cărui natură nu știm totul, nu există loc pentru tristețe.
„Știți bine că prietenilor lui Allah nu le este frică, nici nu vor fi mâhniti.”
(Yunus, 10/62)
Această realitate este subliniată în versetele cu acest sens și în altele similare.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
