Dragul meu frate,
Îndeplinirea rugăciunii de vineri (Jum’a) este obligatorie în centrul orașelor, în orășele și în satele cu moschee. Însă, persoana aflată la distanță de locuința sa, care nu are posibilitatea de a participa la rugăciunea de vineri, îndeplinește rugăciunea de amiază a acelei zile, îndeplinind astfel obligația religioasă. Nu are nicio responsabilitate suplimentară.
Au existat opinii și interpretări juridice divergente cu privire la această chestiune:
În jurisprudența islamică, interpretarea literală a textelor fiabile este în favoarea lui Abu Ali ad-Dakkak.(2) Într-adevăr, în hadith-ul (traditia profetului Mahomed) care trateaza acest subiect, nu se face referire la dreptul angajatorului de a lua o astfel de decizie:
În Dürrü’l-Muhtar, acestui subiect i se acordă pu \u00E1tă atenție, unde se spune:
(4)
Alte cărți de jurisprudență religioasă folosesc formulări similare. Concluzionând, putem afirma că angajatorul nu are niciodată dreptul să împiedice angajatul să participe la rugăciunea de vineri. Referitor la afirmația că o fabrică sau un loc de muncă ar suferi pierderi enorme din cauza nefuncționării timp de o oră, un angajator conștiincios ar putea organiza activitatea în consecință. Ar putea ajusta turele. De altfel, funcționarea fabricii sau a locului de muncă timp de o oră nu este mai benefică decât rugăciunea de vineri. Este util din toate punctele de vedere ca angajatul să meargă la moschee timp de o oră pe săptămână, să-și reîncarce sufletul, să-și regleze sistemul nervos și să-și îmbogățească cultura religioasă. Învăță că fiecare drept are un contrapartida, că fiecare binecuvântare are un preț. Se dedică mai serios muncii, căutând să-și hrănească familia cu pâine halal. Ceia ce privăresc angajații de acest beneficiu, prin greve, distrugeri și lipsa de responsabilitate la locul de muncă, suferă zilnic pierderi de milioane de lire. O oră acordată rugăciunii de vineri este insignifiantă în comparație cu acestea. Deplasarea zilei de odihnă săptămânală pe vineri ar fi o soluție suficientă pentru a elimina obiecțiile și reticențele. Astfel, ar fi asigurat accesul liber al funcționarilor la rugăciunea de vineri. Bineînțeles, aceasta este o chestiune legislativă, sub jurisdicția parlamentului. (5)
Opinia și hotărârea unor fuqaha nu se bazează pe niciun hadis autentic. Este doar o analogie bazată pe considerarea singură a problemei sclavilor. Potrivit păreri mele, această analogie este diferită; întrucât nu există concordanță între makis (argumentul principal) și makis-ul aleyh (argumentul secundar).
Profetul (pace fie cu el) a spus:
1- El-Muhit / Serahsî – Fetâvâ-yi Hindiyye: Vol. 1, Pag. 144.
2- Bahrirâik / Ibn Nüceym.
3- Din Bedayiu’s-Sanayi al lui Kâsânî -. De la Hazrat Jabir (RA).
4- Dürrül-Muhtar; Vol. 1, p. 852 (Ibn Abidîn).
5- Unele fabrici necesită funcționare neîntreruptă 24 de ore pe zi. O pauza de una sau două ore ar cauza mari dificultăți. În acest caz, o parte din muncitori ar putea renunța la rugăciunea de vineri. Renunțarea la rugăciune ar trebui însă să se facă pe rând, în rotație, în fiecare săptămână.
6- Abu Dawud – Baihaqi – Hakim, de la Abdullah ibn Amr (RA).
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
