– Care este pedeapsă religioasă pentru o femeie care nu ascultă de soțul ei și acționează de capul ei?
Dragul meu frate,
Bărbatul este capul familiei și stăpânul ei. El este conducătorul, protectorul, supraveghetorul și cel care îndeplinește toate nevoile legitime ale membrilor familiei.
Prin urmare, bărbatul este superior femeii, comandantul ei, întrucât el îşi asumă aceste greutăți și face față tuturor dificultăților. Femeia este obligată să-i fie supusă în ordinele sale legitime. Însă nu este obligată să-i fie supusă în ordinele ilegale sau rele. Întrucât ascultarea autorităților legitime este obligatorie doar în situații legale și corecte.
Dumnezeu (slăvit fie) declară în versetul său cel mai înalt că bărbații sunt capul familiei și au ultimul cuvânt:
„Bărbații sunt stăpâni ai femeilor,
(Sunt capii de familie)
Deoarece Allah (cc) a ales pe unii dintre ei
(bărbați)
de la cineva
(de la femei)
a depășit. Și
(bărbaților)
își cheltuiesc averile. Femei bune
(cãtre soți)
sunt cei ascultători. Allah (cc) este propriul
(drept)
ale lor
(în Coran)
în felul în care ei protejează, la fel și ei
(și femeile)
încât să nu fie văzut de ochiul liber
(în absența bărbatului, bunurile acestuia, onoarea și reputația lui și a ei, precum și secretele familiei)
protejând
(femeie)
de ani.”
(An-Nisa, 4/34)
Profetul Muhammad (pace fie cu el) a spus într-un hadis că este necesar ca femeia să fie ascultătoare față de soțul ei, altfel va suferi de mari calamități și necazuri, a cărei traducere liberă este următoarea:
„Dacă o femeie părăsește casa ei fără permisiunea soțului ei, toți îngerii din ceruri și toate ființele, cu excepția jinilor și a oamenilor, o blestămesc pân-ă ea se întoarce acasă.”
(El-Hicab, Keşfülgamme)
Prin urmare, bărbatul, ca capul familiei, are autoritate absolută în tot ce este legitim. Soția trebuie să-i fie supusă și să-i asculte ordinele în tot ce este permis. Dacă nu ascultă, se expune mâniei divine.
Există multe hadisuri care declară că bărbații sunt capii de familie. Profetul Muhammad (pace fie cu el) a spus într-un hadis:
„Voi toți sunteți păstori care aveți grijă de turma voastră, și voi toți sunteți responsabili de turma pe care o aveți în grijă.”
(vi se va pune o intrebare)
. Ordin
(șefii de stat: sultani, guvernatori și alte autorități similare)
Bărbatul este păstorul, păstorul familiei. Femeia este păstoarea soțului, a casei și a copiilor. Prin urmare
(o, comunitatea mea)
voi toți sunteți păstori care conduceți turma, și voi toți sunteți responsabili de turma pe care o conduceți.”
(Buhari, Cuma, 11; Muslim, Imaret, 20)
Potrivit acestui hadis, fiecare individ este un conducător, un administrator și un păstor, în funcție de poziția și autoritatea sa. Totodată, este responsabil, în bine sau în rău, de cei pe care îi conduce.
De exemplu: Șeful statului este responsabil de țara și națiunea pe care o conduce, guvernatorul de provincia și populația aflată sub administrarea sa, primarul de cartierul, satul, satul pe care îl administrează și de populația sa, tatăl de copiii pe care este obligat să-i crească, soția de casa și copiii soțului căruia este căsătorită, iar femeia de casa și copiii soțului pe care este obligată să-i protejeze și să-i îngrijească.
Prin urmare, fiecare ființă umană care vine pe lume este obligată să îndeplinească diverse îndatoriri și responsabilități, specifice fiecăruia. Fiecare musulman credincios care îndeplinește aceste îndatoriri la timp și cu conștiință, este fericit; dar cel care nu înțelege și nu îndeplinește îndatoririle sale, este de plâns și de milă.
Aici, apropo, să ne oprim la cuvintele celor care spun că, atunci când se vorbește despre necesitatea obedienței necondiționate față de bărbatul care este capul familiei, obediența este necesară indiferent de ce, fie că este vorba de halal sau haram, drept sau greșit.
Înalta funcție
; se aplică tuturor, de la cel mai mic la cel mai mare, cum ar fi capul familiei, tatăl, soțul, primarul, prefectul, guvernatorul și șeful statului.
A avut loc o discuție animată între cele două persoane?
„Domnule, este necesar să ascultăm autoritățile, bla, bla, bla.”
Răspândirea zvonurilor continuă.
Altul ar fi zis: „Nu, domnule, nu se poate, aici nu se ascultă de ordinele”. De ce nu se ascultă?
Domnule, el răspunse: „Nu se ascultă autoritățile în ceea ce este interzis și păcat.”
Să explicăm cu dovezi din Coran care dintre aceste dezbateri este corectă. Iată un verset coranic despre ascultarea părinților, care sunt autorități religioase:
„Am poruncit omului să fie bun cu părinții săi. Dar dacă ei te vor forța să îmi adori pe altcineva, pe cineva despre care tu nu ai nicio cunoștință, atunci nu le asculta. Întoarcerea voastră va fi doar la Mine, și Eu vă voi arăta ceea ce ați făcut.”
(Țânțarul, 29/8)
Așa cum se arată în acest verset, ascultarea mamei, tatălui, profesorului, soțului și a oricărui lider religios este permisă, corectă, bună, laudabilă, religioasă și benefică doar în situații și comenzi care sunt legale, permise, bune, drepte, de cult religios și de bine. Nu există ascultare în cazuri de politeism sau păcat. Întrucât ascultarea necredinței este necredință, iar consimțământul și ascultarea păcatului sunt păcate.
Obediența față de autorități este permisă și necesară în situații legitime și licite, iar să nu obediești la ordine ilegale este un precept pe care îl vom citi din cuvintele Profetului Muhammad (pace fie cu el):
„Unde există rebeliune împotriva Creatorului, nu există ascultare față de creatura.”
(Buhari, Ahkam 4)
„Nu există ascultare pentru cel care nu ascultă lui Allah (CC).”
(Ahmed ibn Hanbel)
„Nu există ascultare (față de om) unde există dezobiecție față de Allah (CC).”
(Ahmed ibn Hanbel)
„Obediența față de om este permisă doar în ceea ce este bun (legitim și halal).”
(Buhari)
Având în vedere aceste realități, în diverse locuri, din diverse motive,
„Doamne, ascultarea față de autorități este necesară!”
Astfel, sunt clarificate aspectele corecte sau incorecte ale declarațiilor și afirmațiilor celor care spun asta.
Da, bărbatul care este capul familiei,
„Eu sunt superiorul tău, îți voi ordona să mă ascultes fără condiții.”
spunând: „Nu are dreptul să domine familia și să o supună abuzului. Cu toate acestea, ascultarea tuturor ordinelor legitime și îndeplinirea cu puterile sale a cuvintelor soțului ei este obligatorie și necesară pentru o femeie musulmană.”
Soțul nu poate împiedica în niciun fel îndeplinirea obligațiilor religioase ale soției. Chiar dacă familia bogata a femeii dorește să facă pelerinajul la Mecca, iar soțul spune „nu o las”, femeia poate pleca, nefiind obligată să se supună dorințelor sau ordinelor ilegitime ale soțului. Ca și bărbații, femeile au libertatea religioasă, de convingere, financiară și de cult. Însă, în cazul rugăciunilor suplimentare (nafila), este necesar acordul soțului.
Aceste probleme sunt abordate mai detaliat în cărțile de jurisprudență religioasă și morală. Este necesar ca capul familiei, adică bărbatul, să-și protejeze pe sine, soția, copiii, părinții și alte rude apropiate, să se ocupe de cei care au nevoie de îngrijire și să asigure o viață fericită din punct de vedere religios, secular și spiritual.
Dumnezeu, Cel Prea Înalt, a spus în versetul cel mai glorios al Coranului:
„O voi, credincioși! Păziți-vă pe voi înșivă și pe familiile voastre de un foc care va arde pe oameni…”
(cu necredincioșii)
este piatră.
(Acel foc)
îngerii cu corpuri mari și caracter dur.
(demonii infernali)
există
(Este funcționar)
căci ei nu se răzbune niciodată împotriva lucrurilor pe care Dumnezeu (slăvit fie El) le-a poruncit, ci fac tot ce li se cere.
(At-Tahrim, 66/6)
Din adevărurile relatate mai sus se înțelege că bărbatul musulman este capul familiei. Soția, copiii, fratii mai mici și orfanii aflați sub a sa protecție trebuie să-i fie obeisnici la toate ordinele sale legitime.
Este necesar ca bărbatul, ca cap de familie, să depună toate eforturile pentru a asigura fericirea lumească a familiei sale, a cărei întreținere și protecție este obligat să o asigure, precum și a membrilor familiei, protejând-o de calamități și dezastre.
(Mustafa Uysal, Fericirea Familiei)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
