–
Vine diavolul la moartea fiecărei persoane pentru a-i lua credința?
– Cum ne putem proteja de asta? Mă sperie tare gândul de a muri fără credință. Căci au existat imami mari, care au adus beneficii Islamului, dar care au murit fără credință în ultimul moment?
– Cum ne putem proteja de asta, ce trebuie să facem acum și ce trebuie să facem în momentul morții?
Dragul meu frate,
Diavolul, în momentul morții, doar insuflă îndoieli, ceea ce nu înseamnă că-i ia credința omului. Cum a trăit omul în această lume, așa va fi și în fața îndoielilor diavolului în momentul morții.
Diavolul nu poate să-i răpească credința celor care trăiesc viața lor în cadrul Islamului și al credinței, iar insuflațiile lui nu au niciun efect asupra lor.
Însă persoanele ale căror vieți nu sunt conforme cu Islamul ar trebui să se temă de aceste insinuații ale diavolului. Pe scurt, starea noastră la moarte va fi determinată de modul în care trăim acum.
Viața unui om este ca o oglindă care reflectă credința, acțiunile și caracterul său.
După ce vorbim un pic cu o persoană pe care nu o cunoaștem, călătorim împreună sau facem o cumpărătură, ajungem la o anumită concluzie despre ea; spunem că este un om bun sau rău.
Dar dacă cunoaștem atât aspectele bune, cât și cele rele ale unei persoane, criteriul nostru de judecată este clar. Dacă aspectele bune depășesc aspectele rele, persoana este bună; dacă aspectele rele depășesc aspectele bune, persoana este rea. Cu alte cuvinte, binele și răul unei persoane se măsoară prin credulitatea sa față de Dumnezeu. Dacă o persoană trăiește conform credinței sale și se străduiește să îndeplinească îndatoririle religioase, acea persoană este bună în ochii lui Dumnezeu și este un rob acceptabil. Dar dacă, deși are credință, are acțiuni și comportamente care nu sunt conform Islamului, acea persoană este o persoană păcătoasă.
Ce soartă îi aşteaptă pe astfel de oameni după moarte?
Declarațiile Profetului (pace fie cu el) pe acest subiect sunt clare:
„Cum trăiești, așa mori; cum mori, așa te renaști.”
„Cine moare în ce stare, cu acela va fi înviat de Dumnezeu.”
(Feyzü’l-Kadîr, 6/226)
O persoană cu credință fermă în Allah și în celelalte principii ale credinței, la moartea sa, este considerată credincioasă și musulmană, deci este tratată ca un musulman. Privind situația acestei persoane în viața de apoi, Profetul (pace fie cu el) are un hadis cu următorul sens:
„Cel care moare știind că nu există alt Dumnezeu decât Allah, va intra în rai.”
(Müslim, Credulitate: 43)
După ce un om moare,
Este importantă și mărturia și opinia musulmanilor despre el. Există relatări conform cărora, dacă musulmanii spun că acel om era credincios, un om bun, Dumnezeu va proceda conform mărturiei lor. La fel, cel despre care musulmanii mărturesc contrariul va fi tratat în consecuență. Prin urmare, omul care trăiește în credință și închinare în acest lume, Dumnezeu vrea să plece cu credință și în momentul morții. Da, este necesar să trăim între frică și speranță. Însă acest stadiu nu ar trebui să conducă la disperare.
Click here for more information:
– Puteți să-mi dați informații despre sıkustățile sufletești pe care le trăiește o persoană în momentul morții (sekerat-ı mevt)?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
