Dragul meu frate,
Risalet,
O delegație (împuternicire) din partea lui Allah,
tutela
este o exaltare a lui Allah.
Deci, Dumnezeu a trimis pe unii oameni ca mesageri la alte persoane. Aceasta este o misiune.
„Dumnezeu cunoaște cel mai bine pe cine să împuternicească cu misiunea de profet.”
(Al-An’am, 6/124)
Potrivit versetului, cine este vrednic de această sarcină, este numit. Primul om, Adam, este totodată primul profet.
„Fiecare comunitate are un profet.”
(Yunus, 10/47)
Așa cum indică versetul, fiecărei comunități i-a fost trimis un profet. Profetul Muhammad (pace fie cu el) este ultimul profet.
(Al-Ahzab, 33/40),
mesajul său este universal, adresat întregii omeniri.
Risalet,
Profetia s-a incheiat cu profetul nostru. Dar sanctitatea continua. Profetia si sanctitatea sunt ca doua mari care nu se amesteca. Niciun sfânt nu poate atinge nivelul unui profet.
Tutela,
Este o dovadă a misiunii profetice. Velayetul (autoritatea spirituală) vede și confirmă, cu un fel de contemplare sufletească și bucurie spirituală, adevăturile de credință transmise de misiunea profetică, la nivelul certitudinii absolute (ayn al-yaqin). (1)
Profetului i s-a acordat miracul, iar sfântului, har.
Miracolele sunt stări extraordinare care apar la sfinții lui Dumnezeu. De exemplu, a cunoaște ce se petrece în inimile oamenilor,
întârziere de timp
și
locomotion
ca.
Nu este necesar ca o persoană să fie miraculoasă pentru a fi un tutore legal.
Faptul că miracolele nu au fost observate frecvent la Sahabi, care ocupă un rang superior tuturor sfinților, demonstrează acest lucru. Numărul de miracole menționate în cărțile care descriu epoca de aur a Islamului este de trei sau cinci. Cel mai celebru dintre acestea este cel care a avut loc în timpul califului Omar, într-o zi de predică la Medina…
„Sariye, Sariye! Spre munți, spre munți!”
Este vorba despre strigătul său de luptă. Sariye era comandantul lui Omar. La acel moment, el lupta împotriva mazdialorilor în Iran. A auzit vocea lui Omar, a sprijinit spatele armatei de munte și a obținut victoria. (2)
Mai importantă decât măreția este direcția.
„Fii drept, așa cum ți s-a poruncit!”
(Hud, 11/112)
versetul cere dreptate. Scopul tariqatului nu ar trebui să fie miracolele, ci dreptatea. Căci,
„Această lume este loc al cunoașterii, loc al slujirii. Nu este loc al răsplătei și al recompensei.”
(3)
Slujitorii sfinți ai lui Dumnezeu au existat în toate epocile și vor continua să existe până la sfârșitul lumii.
Părinte,
Când este văzut, Allah este cel care aduce aminte.
(4) Oameni de acest fel,
„Nu vă temeți! Prietenii lui Allah nu au nici frică, nici tristețe.”
Ei sunt cei care au obținut binecuvântarea versetului (Yunus Sûresi, 10/62). Lumea lor interioară este lipsită de tulburări. Au atins liniștea și pacea sufletească. Luminozitatea din lumea lor interioară se reflectă și în exterior. A-i vedea pe ei aduce liniște sufletească, amintește de lucrurile sacre.
Părinți
Sunt mijloace prin care se atrage mila divină și se alungesc necazurile.
Ei au un câmp de atracție spirituală. Au ranguri, ca ofițerii din armată. Deoarece sunt oameni acceptați de Dumnezeu, cei care le sunt ostili sunt supuși calamităților cerești.
Surse:
1. Nursi, Mektubat, p. 444.
2. Celaleddin Süyuti, Tarihul Hulefa, p. 117, Sadeddin Taftezanî, Şerhul Akaid, p. 78-79.
3. Nursi, Mektubat, p. 451.
4. Ibn Mace, Ascetism, 4.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
