– Ce se va întâmpla cu persoanele care nu recităm rugăciunile, dar nici nu comit păcate grave?
– Toate sursele menționează că păcatele mici sunt iertate. Ce se întâmplă cu cineva care nu rostește rugăciuni și nu a săvârșit păcate mari?
– Un om care îndeplinește rugăciunile sale și este atent la practicile religioase, dar cedează la propriile dorinți și comite un păcat mare, apoi se pocăiește sincer și se întoarce la Dumnezeu, practicând religia cu atenție, este mai jos în grad decât cel care nu rostește rugăciuni și nu comite păcate mari?
– Puteți explica situația?
Dragul meu frate,
– Îndeosebi păcatele mici
că va fi iertat prin rugăciune
Există hadituri (traditii islamice) care spun că acest lucru contribuie la iertarea păcatelor minore săvârșite între cele două perioade.
Cu alte cuvinte, a doua rugăciune compensătează păcatele minore săvârșite între rugăciunea anterioară și cea actuală.
Rugăciunea de vineri (Jum’a) acoperă păcatele minore săvârșite de la vineri la vineri.
(vezi Abu Dawud, h.nr: 343)
„Allah acoperă păcatele celui care îndeplinește rugăciunea de vineri, între două vineri.”
(Ahmed ibn Hanbel, 5/181)
„Dacă se evită păcatele mari, păcatele mici săvârșite între două rugăciuni sunt iertate.”
(vezi Ibn Hacer, 8/357)
– Nu avem posibilitatea de a compara cele două persoane.
Fiindcă viața acestor oameni nu se rezumă doar la situațiile descrise în întrebare; ei pot să fi săvârșite și alte păcate, dar și să fi săvârșite alte fapte bune.
Cu toate acestea, putem spune că:
A nu te ruga este, de asemenea, un păcat mare.
.
Întrucât săvârșirea oricărui act interzis este un păcat mare, la fel de mare păcat este și neglijarea oricărui precept obligatoriu.
Încărcătura de a nu comite alte păcate mari este uşurată pentru cineva, dar eliberarea de responsabilitatea rugăciunii este posibilă doar
prin pocăință și recitarea rugăciunilor ratate
este posibil.
Deci,
Atât cel care nu rostește rugăciunile, cât și cel care comite alte păcate grave au săvârșit o mare greșeală.
Chiar dacă păcatele mici pot fi iertate, iertarea acestor păcate mari este absolut necesară.
a se pocăi, a recăpta rugăciunile ratate, a compensa eventualele leziuni aduse drepturilor altora și a-și trăi viața de acum înainte în cadrul legii.
este esențial.
Acestea sunt explicații făcute în conformitate cu principiile generale ale Sharia.
Iertarea lui Allah este o altă chestiune și reprezintă o excepție.
„Allah nu va ierta niciodată asocierea cu El; dar va ierta pe cine va vrea, dincolo de asta. Cineva care asociează cu Allah, inventează o calomnie mare.”
(An-Nisa, 4/48)
în versetul care traduce acest pasaj, ca în orice altă situație,
în privința iertării păcatelor mici și mari, cu excepția politeismului
da
-cel care acordă pedeapsă meritată celui pe care o merită, iar celui care nu o merită, iertare-
La voința absolută a lui Dumnezeu
a fost subliniat.
Pe scurt
fiecare bine are răsplata sa, iar fiecare rău are pedeapsa sa:
„Orice om care a săvârşit un bine, oricât de mic, va primi răsplata sa, iar oricine a săvârşit un rău, oricât de mic, va primi pedeapsa sa.”
(Al-Zilzal, 99/7-8)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
