Dragul meu frate,
Moartea,
este o poartă care se deschide spre viața noastră veșnică.
Așa cum oamenii se pregătesc pentru o călătorie de la un loc la altul, la fel ar trebui să se pregătească și pentru viața de după moarte. De aceea, oamenii ar trebui să se pocăiască de greșelile lor și să repareze imediat orice nedreptate au săvârșit.
Bolnavul pe moarte ar trebui să se gândească permanent la mila lui Dumnezeu și să speră că, oricât de păcătos ar fi, Dumnezeu îl va ierta. Într-un hadis kudsi, Dumnezeu Supremul spune:
„Eu sunt alături de credința pe care robul meu o are în mine.”
(Buhari, Tevhid, 35)
Deci, eu mă manifest în felul în care robul meu mă crede.
Îngrijirea moribundului presupune vorbe bune, menționarea constantă a misericordiei lui Allah și accentuarea calităților pozitive ale celui aflat în agonie. Îngerii rostesc „Amin” la cuvintele rostite în preajma moribundului. După ce Profetul (pace fie cu el) a închis ochii deschisi ai lui Abu Salama la moartea acestuia, a spus celor care plângeau:
„Nu vă blestătiți pe voi înșivă, căci îngerii spun „Amin” la tot ce ziceți.”
(Muslim, Cenaiz, 4)
a spus. Într-un alt hadit a spus:
„Când vă aflați lângă un bolnav sau un mort, rostiți cuvinte bune. Îngerii vor rosti cu siguranță „Amin” la tot ce veți spune acolo.”
(Muslim, Cenaiz, 50)
Îngerii nu iubesc murdăria materială sau spirituală, prin urmare, în apropierea celui aflat în agonie nu ar trebui să se afle persoane impure, menstruate, aflate în stare de imunditate rituală sau ne-musulmani. Pacientul ar trebui așezat pe partea dreaptă, cu condiția de a nu-i cauza disconfort. Dacă acest lucru este dificil, ar trebui așezat astfel încât picioarele să fie orientate spre Qibla (spre Mecca).
Din cauza că gura pacientului în agonie se va usca, trebuie să i se picure apă în gură în permanență. Căci în momentul agonie, diavolul se apropie de pacient cu un pahar de apă în mână.
Cărturarii islamici au afirmat că este sunet (practică recomandată) să se inculce credinciosului aflat pe patul morții cuvântul de credință (Kelime-i Tevhid) și să se pronunțe aceste cuvinte în preajmă lui. Profetul (s.a.v.),
„Învățați-i pe morții voștri (adică pe bolnavii voștri aflați la capătul vieții) să spună: „Nu există alt zeu decât Allah”.”
(Müslim, Cenaiz, 1)
a spus. Într-un alt hadis, profetul a spus:
„Cel care va avea ca ultime cuvinte „Lailahe illallah“ va intra în rai.”
(Tirmizi, Cenaiz, 7; Abu Dawud, Cenaiz, 20)
Este bine să recitezi Coranul lângă mort. Profetul (pace fie cu el) a spus:
„Inima Coranului este Yasin. Cineva care o recită cu intenția de a-L mulțumi pe Allah și de a crede în Ziua Judecății, Allah îl va ierta. Recitați-o pe morții voștri.”
(Ibn Mace, Cenaiz, 4; Abu Davud, Cenaiz, 24)
Este necesar să se păstreze curat atât pacientul în agonie, cât și casa și camera în care se află. Este sunet să se închidă ochii celui decedat. Îmbrăcămintea mortului trebuie scoasă înainte ca corpul să se răcească, iar el trebuie așezat pe o suprafață tare și acoperit cu un preș.
Profetul nostru (pace fie cu el),
„Cel care, credând în răsplata pe care o va primi, poartă sicriul pe umeri de la un colț la altul, luând câte zece pași de pe fiecare colț, în total patruzeci de pași, purtând un mort doar pentru a-i face plăcere lui Allah, va avea iertate patruzeci de păcate minore.”
„(Gümüşhanevi, Levamiu’l-Ukûl, 4/395) a spus.”
Este considerat mekruh (nedorosit) transportarea cortului mortuar pe un mijloc de transport, cu excepția cazurilor de necesitate. Există multe hadisuri care indică marea răsplatire a transportării cortului mortuar la mormânt pe jos. Este mekruh a se aşeza pe cortul mortuar a celui decedat, care este transportat la mormânt, înainte ca acesta să fie aşezat pe pământ.
O persoană de religie musulmană trebuie să fie înmormântată în cimitirul musulman.
Profetul Muhammad (pace fie cu el),
„Îngropați morții voștri printre cei drepți. Căci, aşa cum cei vii suferă de vecini răi, tot aşa şi morții suferă de vecini răi.”
se spune că a spus. (Suyuti, Şerhu’s-Sudur, v. 42 a, manuscris, Konya Yusufağa Küt. Nr. 7253 şi 7371/3)
Suyuti, subliniind că versiunea haditului care ordona înmormântarea morților printre persoanele drepte, transmisă de Abu Hurairah, nu este autentică, a atras atenția asupra validității ordinului în cauză, menționând că același hadit a fost transmis autentic de Ali, și a precizat că se poate acționa conform acestuia. (vezi Suyuti, el-Leali’l-Masnu’a, 2/233-234)
)
Pentru informații detaliate, vezi: Doc. Dr. Süleyman Toprak, Viața de Apoi.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
