– Minciunile spuse în lumea afacerilor:
– În lumea afacerilor, eu fac promisiuni altora pe baza promisiunilor pe care le-am primit, iar apoi, când lucrurile nu se realizează, mă simt foarte rău și mă trec pe lista celor care spun minciuni?
Dragul meu frate,
În Islam, principiul responsabilității individuale este fundamental.
„Nimeni nu este ținut răspunzător pentru păcatele altuia.”
(Enam, 6/164)
După cum se înțelege din versetul menționat, faptul că cineva nu-și îndeplinește promisiunea din cauza unor circumstanțe independente de voința sa nu este considerat minciune sau păcat. Important este să fi fost sincer în momentul promisiunii și să nu fi avut îndoieli cu privire la întârzierea sumei pe care o aștepta. (Hadit)
„Faptele depindă de intenții”
Se afirmă că, dacă promisiunea este făcută cu intenția de a minți, persoana care face promisiunea este considerată minciraș, iar pentru că nu îndeplinește promisiunea, care este o extindere a intenției rele, devine și păcătos.
Criteriul Islamului în acest sens este următorul:
Primul:
Celui care nu este în stare să-și plătească datoria, deși a venit termenul de plată, i se va acordă un moratoriu, iar dacă este necesar, datoria nu va fi solicitată deloc. Versetul următor aruncă lumină asupra acestui aspect:
„Dacă
(debitor)
Dacă se află în dificultate, dați-i răgaz până când situația lui se va îmbunătăți. Dacă știți,
(pe care o veți primi)
„Este mai bine pentru tine să dai în dar ca binefacere.”
(Al-Baqara, 2/280).
Prin urmare, ca debitori, tot ce ne revine este să-i explicăm creditorului nostru situația noastră, să-l rugăm să ne acorde mai mult timp și să depunem toate eforturile pentru a-i rambursa datoria cât mai curând posibil…
Al doilea:
Cel care este debitor comite păcat dacă nu își achităm datoria la timp, deși are posibilitatea să o facă. Dacă un comitet de arbitri competenti decide că creditorul a suferit daune, debitorul trebuie să plătească și penalizări de întârziere. Această regulă se poate deduce din versetele coranice și hadisele profetice de mai jos:
„O voi credincioși! Nu vă consumați bunurile voastre în mod nedrept, unii pe seama altora.”
(Nisa 4/29).
„În Islam nu există rău intenționat sau rău cu rău se răzbunează.”
(Neylu’l-evtar, V/291).
Prin urmare, cel care nu achitã integral sau la timp datoria sa -fără scuză- se considerã că a consumat bunurile creditorului în mod nedrept.
Un avertisment important cu privire la făcerea promisiunilor:
„Țineți promisiunile făcute. Promisiunile, fără îndoială, implică responsabilitate.”
(Al-Isra, 17/34).
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
