Este posibil să se impună un boicot? Care ar trebui să fie criteriile pentru boicotarea statelor tirane? Schimbă ceva faptul că țara este sau nu musulmană?
Dragul meu frate,
Indiferent de regimul politic al țării,
Persoanele care locuiesc acolo sunt obligate să contribuie la cheltuielile comune legitime și necesare. Nu este permis ca unii să contribuie, iar alții să beneficieze sau să consume, fără consimțământul celor care contribuie.
Boicotul începe cu emigrația.
Dacă acest lucru nu este posibil, este necesar să se extindă drepturile și libertățile musulmanilor și să se lucreze cu cele mai potrivite metode pentru reforma treptată.
Este necesar să se studieze cu atenție și să se facă calcule precise înainte de a lua o decizie în acest sens. Într-o situație de unitate totală a musulmanilor, boicotul ar putea avea o putere de sancțiune mai mare. Dar dacă o parte a țărilor boicotează, iar alte țări musulmane încalcă acest boicot, atunci boicotul nu mai are prea mult sens.
Fiecare musulman este responsabil de îndeplinirea obligațiilor ce îi revin.
Poziția pe care o persoană o ocupă în societate îi impune anumite responsabilități. Fiecare musulman este responsabil în funcție de poziția sa. Putem aborda acest subiect prin prisma unui hadith:
„Când vezi un rău, oprește-l cu mâna ta; dacă nu poți, oprește-l cu limba ta; iar dacă nu poți nici cu limba ta, atunci urăște-l cu inima ta.”
(Muslim, Iman 78; Abu Dawud, Salat, 232)
Nu toată lumea poate interpreta acest hadit în funcție de propria interpretare în orice situație. De exemplu, dacă am vedea un rău pe drum, am încerca să-l corectăm cu mâna noastră și am lovi pe cineva, iar acel om ar depune plângere, în acest caz am fi pedepsiți și noi.
Deci, cum ar trebui să înțelegem sensul acestui hadis?
Corectarea cu mâna este treaba celor care au autoritate, adică a statului și a poliției, corectarea cu limba este treaba savanților, iar ura din inimă este treaba celorlalți.
Prin urmare, a ajuta un stat islamic aflat în dificultate prin mijloace militare este datoria statului. Statul este cel care decide. Însă, dacă statul decide și ne ordonă să participăm la război, atunci este datoria noastră să ascultăm. Dacă statul islamic are o responsabilitate în acest sens, atunci responsabili sunt conducătorii săi.
Este necesar să se analizeze cu atenție și să se facă calculele necesare înainte de a lua o decizie cu privire la boicot.
De asemenea, în astfel de situații pot apărea abuzuri. Informațiile incorecte și incomplete pot cauza daune persoanelor, companiilor și instituțiilor nevinovate. Din acest punct de vedere,
„a scoate un ochi în timp ce se fac sprâncenele” (figurat: a face mai mult rău decât bine)
Pentru a evita să facem o greșeală de acest gen, este mai judicios și mai sănătos să acționăm în colaborare cu instituțiile oficiale și autorizate. Astfel, vom face ceea ce este corect și vom fi eliberați de responsabilitatea morală.
Click here for more information:
– Întrebarea pe care o generează opresiunea: Ce putem face?…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
