Dragul meu frate,
Ne gândim să explicăm acest subiect în câteva puncte.
Din această expresie nu trebuie să se înțeleagă că se referă la un tip de süluk (ascetism) care se face la începutul căii sufistice. Întrucât actele de cult care se fac pentru a deveni un veli (sfânt) sunt contrare sincerității, o astfel de intenție nu intervine.
Scopul este de a urma o cale de servire în cadrul anumitor discipline. Căci scopul final și punctul culminant al tuturor căilor drepte este dezvăluirea și manifestarea adevărurilor credinței.
Printre cei care au urmat acest drum, au existat figuri remarcabile care, ca manifestare a respectării Coranului și a Sunnei, au fost numite sfinți de către ceilalți.
Este binecunoscut în literatura islamica că: dacă un om pornește pe drumul credinței cu sinceritate și dorește să se apropie de Dumnezeu prin slujire, Dumnezeu poate să-i îndepărteze multe obstacole de pe drumul său, să-l atragă spre Sine, să-i ușureze urcușurile prin anumite daruri. Aceste puncte pot fi luate în considerare.
Putem observa punctele de efort propriu și de har divin pe calea sfințeniei în următoarele hadisuri sacre:
Una dintre ele este binecunoscuta tutela. Este calea normală pe care o urmează, pe care o știm.
Acesta este calea marilor ghizii, a reformatorilor, a savanților.
Unul dintre ele este să deschizi drumul, fără a intra în labirintul sufismului.”
desigur, ea este strămoșul Sahabelor, Asfiilor, Taibînilor, Imamilor Ahl-i Beyt și Imamilor Mujtahidin, care sunt deținătorii Velayet-i Kübra,
Se mai numește și Velayet-i Kübra. Este contemplarea în cercul numelor, atributelor și atributelor esențiale divine.
Și acei care au atins stadiul de satisfacție (al lui Allah) sunt de asemenea posesori ai supremei autoritate (velayet-i kübra).
Din acest lucru se deduce că un criteriu important al vicariatului suprem este acceptarea absolută și necondiționată în toate privințele.
Sfârșitul vailiei (tutela spirituală) a sfinților este începutul vailiei (tutela spirituală) a profeților. Imam Rabbani spune despre acest lucru:
„Dumnezeu a binevoit să-mi facă să înțeleg pe deplin că perfecțiunea sfințeniei nu are nicio valoare în comparație cu perfecțiunea profeției. Nu există nici măcar o proporție sau o măsura între ele, aşa cum nu există între o picătură de apă și mare. Deci…”
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
