Dragul meu frate,
Conceptul se referă la o persoană care progresează în cunoașterea lui Dumnezeu, care Îl cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat.
– Profetul Muhammad (pace fie cu el) este, desigur, un om.
– În fiecare secol există un om perfect. Este o realitate că lumea nu va fi lipsită de ei. În primul rând, în fiecare secol există un reformator. Și, fără îndoială, acești reformatori sunt cunoscuți și sunt oameni perfecți.
– Asemenea cuvinte sunt acceptate de către sufii. Adică, sunt cuvinte pe care noi, ca oameni, nu le putem încadra undeva conform cu aspectul exterior al sharia.
– Fără a cunoaște contextul în care Ibn Arabi a rostit aceste cuvinte, ar fi incorect să facem o interpretare. Prin urmare, este util să se precizeze, la astfel de citări, titlul sursei, data de publicare, pagina și capitolul. Abia după consultarea textului original se poate face o interpretare.
– Cu toate acestea, credem că intenția lui a fost probabil să spună că nu este un fanat religios.
– Pe de altă parte, religiile adevărate au un aspect vizibil și un aspect invizibil. Adică, pe de o parte, se descrie un drum, iar pe de altă parte, se vorbește despre continuarea vieții. Rituale și diverse forme de cult au o structură care reglementează viața exterioară și fizică în cadrul unor reguli care trebuie urmate.
Scopul spiritual, interior, este de a-l conduce pe om, prin aprofundarea cunoștințelor sale, la înțelegerea esenței sale autentice și la căutarea scopului existenței sale pe pământ. Cu venirea celei mai recente religii, era religioasă s-a încheiat, iar profetia a luat sfârșit.
Ibn Arabi a subliniat că, pe lângă practicile religioase obligatorii, persoanele cunoscătoare pot să le interiorizeze și să le manifeste.
De asemenea, a interpreta cuvintele lor ca semn că arifii au rupt legătura cu religia este nu doar incorect, ci reprezintă o calomnie la adresa acestor mari personalitati. Momentele în care arifii se află în acel stadiu sunt momente în care se detașează de materie. Dar arifii nu se abstrahizează complet de materie, acele momente sunt limitate. In acele momente, inimile lor se intalnesc cu manifestatiile divine. Aceasta se numeste inspiratie.
– Această afirmație poate fi interpretată și ca: Întrucât un sfânt cu mentalitatea Vahdet-i Vujud, acest rob iubit, în apropierea de Dumnezeul său, parcurgând distanțe, intră într-o stare de ebrietate spirituală, cum am spus, și-și pierde controlul.
El spune că, la fel cum nu există cunoaștere în neant, nici religie nu va exista. Ca și cum ar nega creaturile pe care le-a depășit cu mult.
Este clar că aceste cuvinte au fost rostite în stare de extaz, de ebrietate spirituală. Întrucât, dacă nu ar exista altă ființă decât El, aceste cuvinte nu ar fi trebuit să fie rostite. Dar cel care a rostit aceste cuvinte nu era în stare să se gândească la asta în acel moment. Într-adevăr, odată ce a ieșit din acea stare și s-a revenit la sine, nu ar mai rosti astfel de cuvinte.
Ne folosim de cuvintele de acest fel, care au o conotație sufistică, în măsura în care ne sunt utile, iar restul îl ignorăm.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
