Dragul meu frate,
Malayani,
Sunt vorbiri goale și activități inutile, făcute doar de dragul de a vorbi, de a face ceva, de a trece timpul, de a consuma viața, fără vreun scop sau scop concret.
Rețeta cea mai comună pentru Malaiani este:
„Lucruri, vorbe, gânduri care nu sunt de folos nici în lumea de acum, nici în lumea de apoi”
Este de forma: Acest mod de a fi ne oferă ceva pe parcursul vieții noastre în acest lume. Și ne îndeamnă să petrecem viața în domenii utile fie pentru lume, fie pentru viața de apoi. De fapt, în Islam, aceste două domenii nu sunt separate. Căci, în sfera legitimă, un credincios care lucrează cu dreptate, chiar și atunci când este ocupat cu treburile lumii, este totuși închinat lui Dumnezeu și trimite ceva spre viața de apoi.
Însă, cu siguranță, vom înțelege malayani-ul (ceea ce nu are sens) altfel când vom pleca în lumea de dincolo. Atunci vom spune că:
„Tot ce nu aduce beneficii lumii veșnice și ale cărui roade rămân doar în lumea pământească este malayanism.”
În Külliyatul-Nur
trei fețe ale lumii
se afirmă că este.
Cineva
Aspectul de a fi o oglindă a numelor divine,
celălalt
în sensul de a fi o pământ de cultură pentru viața de apoi,
al treilea
este partea lumii dedicată plăcerii, distracției, jocurilor și divertismentului.
Orice altă activitate, acțiune sau conversație care nu intră în primele două categorii (a treia) este malayanismă.
Însă, vorbind despre viața de apoi, trebuie să luăm în considerare atât rai, cât și iad. Dacă o acțiune nu doar nu conduce la rai, ci trage omul spre iad, nu putem să o considerăm ca ceva neimportant. O astfel de acțiune nu este „fără sens”; este plină de chinuri și pedeapsă.
Malayani,
înseamnă fapte neproductive care nu aduc niciun beneficiu din punct de vedere religios, dar care nici nu sunt considerate păcate sau interzise.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
