– Așe explicat frazele „a relata veștile” din versetul 4 al surrei Zilzal și „a fi revelat pământului” din versetul 5?
Dragul meu frate,
Traducción de la Sura Zilzal:
În numele lui Allah, cel bun și milostiv…
1. Când pământul va fi zguduit de acea cutremurare teribilă;
2. Și când eliberă greutățile pământului;
3. Și omul a zis: „Ce se întâmplă cu asta?!”.
4-5. În acea zi, pământul va relata toate veștile pe care Dumnezeu i le-a revelat.
6. Și atunci acei oameni vor ieși (de unde sunt) în grupuri diferite, ca să li se arate ceea ce au făcut.
7. Cineva a făcut un bine, oricât de mic, va primi răsplata.
8. Și cel care a săvârșit o fapta rea, oricât de infimă, va primi răsplata ei.
Exegesis a surrei:
1-5.
Se subliniază că Ziua Judecății va fi o zi de groază, se descriu evenimentele care vor avea loc în acel moment, subliniindu-se necesitatea ca oamenii să se pregătesc pentru acea zi. După cum reiese din alte versete, în Ziua Judecății, la prima suflare a claxonului, vor avea loc cutremure violente pe glob, munții vor fi smulți din locurile lor, iar pe pământ nu va rămâne nimic intact.
(cf. Kehf 18/47; Taha 20/101-107)
Fiindcă
„Cutremurul apocaliptic este cu adevărat un eveniment de proporții uriașe.”
(Al-Hajj 22/1)
Exprimarea „a scoate greutățile din pământ” din versetul 2 a fost interpretată în mai multe moduri:
a)
Să scoataă comorile dinăuntru.
b)
Revigorarea și ieșirea din morminte a morților.
c)
Erupția de minerale, gaze și lavă din interiorul Pământului.
Exegetii au spus că evenimentul în care pământul va elimina greutățile sale va avea loc cu a doua suflare a claxonului. Omul care vede aceste evenimente terifiante care au loc pe globul pământesc,
„Ce se întâmplă cu asta?!”
exprimând frica și stuporul său, întrucât nu s-a mai văzut vreodată o cutremurire de o asemenea intensitate.
„În acea zi, pământul va povesti toate veștile pe care i le-a insuflat Domnul ei.”
Versetele 4-5 din versetul de mai sus au fost interpretate în principal în trei moduri:
a)
Dumnezeu conferă pământului o capacitate de a vorbi și de a povesti, iar acesta va relata clar tot ce s-a întâmplat pe el și ce a făcut fiecare. Într-adevăr, un hadit (traditie islamica) relateaza ca in Ziua Judecatii, pamantul va vorbi.
(Ibn Māğeh, „Zühd”, 31)
b)
În acea zi, pământul, conform hotărârii lui Allah, va dezvălui tot ce s-a întâmplat pe el, ca și cum ar număra și ar arunca tot ce s-a petrecut acolo.
c)
Pământul, prin acea mare cutremurare, vestește parcă sfârșitul lumii și sosirea vieții de apoi.
(Râzî, XXXII, 59)
Important nu este ca pământul să vorbească sau nu în sensul literal, ci că viața terestră s-a încheiat, că tot ce a făcut fiecare om va fi clar expus, că nimic nu va mai fi ascuns sau secret. Scopul versetului este ca oamenii, ținând cont de acest adevăr, să trăiască o viață care va face ca pământul să vorbească bine despre ei în acea zi.
6.
„Împărțite în grupuri”
pe care am tradus ca
„eştât”
la cuvântului,
a)
Toți vor ieși din mormintele lor și se vor îndrepta spre locul adunării, având o aspect frumos sau urât, în funcție de faptele lor din lumea de aici, în condiții bune sau rele.
b)
Formarea de grupuri distincte de oameni, în funcție de credințele și practicile lor.
c)
Au fost atribuite diverse semnificații, cum ar fi că vor ieși din diferite regiuni ale pământului și vor avansa în grupuri spre locul judecății finale.
(Razı, XXXII, 60; Elmalılı, IX, 6012)
Este posibil să se considere că versetul cuprinde toate aceste semnificații. Ideea principală pe care vrea să o transmită este că, încă de la ieșirea din mormânt, situația fiecărei persoane în viața de apoi, destinul ei, adică dacă va fi printre cei buni sau printre cei răi, este determinat de propriile alegeri, credințe și modul de viață în lumea aceasta. Prin urmare, această descriere arată existența responsabilității individuale, inalienabile, a fiecărei persoane.
7-8.
Aceste versete, care afirmă că toți vor primi în cele din urmă răsplata pentru faptele lor, sunt considerate expresii de înțelepciune (câmi’I-kelim) datorită faptului că exprimă o realitate comună întregii omeniri. Într-adevăr, Profetul Muhammad a descris aceste versete ca o expresie unică prin amploarea lor.
(Buhari, „Şürb”, 12; „Tefsir”, 99)
Versetele indică faptul că nici cea mai mică faptă bună sau rea săvârșită în lumea aceasta nu va dispărea, ci că în Ziua Judecății va fi dată socoteala ei, iar recompensa sau pedeapsa vor fi acordate în consecuență. (cf. Kehf 18/49; Enbiyâ 21/47)
Profetul, pace fie cu el
„Fii protejat de foc, fie chiar cu jumătate de data sau cu un cuvânt frumos.”
(Buhari, „Edeb”, 34, „Zekât”, 10, „Tevhid”, 36)
Prin porunca sa, el sublinia că chiar și cea mai mică fapta de bine, săvârșită cu intenții bune și dragoste de oameni, cu speranța de a primi răsplata de la Dumnezeu, ar putea proteja pe cineva de focul iadului în viața de apoi, subliniind că fiecare om ar trebui să facă fapte bune proporțional cu posibilitățile sale, și că faptele bune, chiar și cele mici, care îndeplinesc condițiile specificate, nu ar trebui să fie subestimat.
(vezi Comentariu al Direcției Religii, Calea Coranului: V/616-617.)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
