Dragul meu frate,
Credința în Tevhid:
Aceasta înseamnă a crede că Allah, creatorul întregului univers, este singurul Dumnezeu, că nu are nici partener în ființa Sa, nici în faptele Sale.
Întemeierea credinței în Tevhid pe o bază solidă depinde de o înțelegere corectă a conceptului de Tevhid din diverse perspective. Altfel,
„Dumnezeu nu are niciun asociat în ființa Sa.”
A afirma că Dumnezeu este singurul zeus adevărat, vrednic de a fi adorat, și totuși a comite acte sau a avea gânduri care să compromitcă această unitate în divinitatea Sa sau în acțiunile Sale, este incompatibil cu o înțelegere autentică a unității divine. Pentru a preveni astfel de erori, savanții islamici, în lumina Coranului și a Sunnei, au abordat adevărul unității divine din diverse perspective, l-au detaliat și l-au explicat, clasificând-ul în moduri diferite. Vom încerca să prezentăm un rezumat al acestora sub formă de puncte:
a. Clasificare care arată legătura dintre a fi Domnul universului și a fi singurul Dumnezeu/Zeul adevărat:
Unicitatea lui Dumnezeu ca Creator:
Menționat pentru prima dată în Surah Al-Fatiha
„Domnul lumilor”
Această caracteristică exprimă că Dumnezeu este singurul proprietar al universului, singurul stăpân absolut al tuturor bunurilor din existență, singurul Creator al tuturor lucrurilor, singurul care dispune de voință. Această înțelegere oferă lecția adevăratei unității (tawhid), arătând că Dumnezeu este singurul Creator al tuturor lucrurilor din existență – de la ac la fir – dacă se poate spune aşa.
Unicitatea lui Dumnezeu:
Acest concept, care proclamă că Allah este singurul zeu și dumnezeu care merită să fie adorat în tot universul, apare pentru prima dată în Surah Al-Fatiha.
„Îți aducem noi, Ție, rugăciuni.”
Prin această afirmație, omenirea a fost învățată o lecție.
„Numai Ție îți aducem rugăciuni/adorare”
însemnând
„Doar Ție Îți aducem rugăciuni”
forma de adresare din declarație,
„Domnul lumilor”
Deoarece aparține lui Allah, care este singurul, ambele conexiuni de unitate sunt clar menționate. Rezumatul acestei conexiuni este: Cel care a creat singur întregul univers este adevăratul zeu al întregii existențe. Contrarul acestui concept este: Cel care nu a creat singur întregul univers nu poate fi adevăratul zeu.
b.
Distincția care arată conexiunea necesară dintre a avea credința în unitatea lui Dumnezeu (tawhid) la nivelul gândului și cuvântului și a avea credința în unitatea lui Dumnezeu (tawhid) la nivelul acțiunii și comportamentului:
Unificarea Opiniilor:
Credința/înțelegerea verbală a Tevhidului este o condiție indispensabilă pentru a intra în religia Islam. Allah este singurul Creator, singurul Dumnezeu. Sura Al-Ikhlas predă acest Tevhid.
Tevhid-i Efal:
Cel care cu gura sa proclamă unitatea lui Dumnezeu, susținând că El este singurul Creator și singurul zeu, nu poate fi un adevărat monoteist dacă nu-și întărește această credință prin fapte și comportament. Cineva care cu faptele sale contrazice cuvintele sale are o înțelegere defectuoasă a monoteismului. Sură Al-Kafirun ne oferă lecția despre această înțelegere a monoteismului.
c.
Pe lângă acestea
„Unicitatea Ființei Perpetue, Unicitatea Ființei Eterne, Unicitatea Gloriei”
Au fost incluse și alte tipuri de teologism, cum ar fi cele menționate mai sus. Un rezumat al acestora se găsește în Risale-i Nur.
Într-o interpretare concisă a Sura Al-Ikhlas din Risale-i Nur, din perspectiva teologicului, se poate rezuma astfel:
„Indicativul din ‘hüve’ din prima frază a surrei, care nu are niciun semn de indicare, arată un determinat, care la rândul său arată o manifestare. Aceasta indică stadiul de conștientizare a unității (tawhid).”
(Cuvinte, Lemeât)
Adică: Prima frază a Sura Al-Ikhlas.
„Spune: El este”
înseamnă:
„Spune: El este.”
Este de forma: [pronume]. Fiecare pronume are neapărat un antecedent. Antecedentul din acest caz nu este exprimat explicit, ci este lăsat absolut. Antecedentul pronumului lăsat absolut în acest context nu poate fi decât o entitate absolută. Cum nu există altă entitate absolută decât Dumnezeu, antecedentul pronumului absolut din acest caz nu poate fi decât El, indicând pe El. Aceasta este semnificația lui ta’yin (determinare) și ta’yin (numirea) în absolut.
„A doua frază,
Unicitatea Divinității
indică. A treia propoziție indică Tevhid-i Rubûbiyyet și Tevhid-i Kayyûmiyyet. A patra propoziție conține Tevhid-i Celâli. A cincea propoziție indică Tevhid-i Sermedî. A șasea propoziție,
Tevhid-i Cami’i
,
Nu are nici egal în ființa Sa, nici asociat în faptele Sale, nici asemănător în atributele Sale.”
(vezi vârstă)
După cum se știe, Sura Al-Ikhlas are șase versete, a căror traducere este următoarea:
„1. Spune: El este (Allah).”
2. Dumnezeu este unic.
3. Allah este Samed.
4. Ea nu a născut.
5. Și nu s-a născut.
6. El nu are niciun egal.
Bediuzzaman, într-o analiză a sa, afirmă că Sura Al-Ikhlas, alcătuită din șase versete, cuprinde șapte tipuri de politeism.
(Idolatria, cum ar fi adorarea lui Uzair, a lui Isus, a îngerilor, a rațiunii, a cauzelor, a stelelor, a idolilor)
refuzând și
Tehuid-i Şuhud
(exprimă ideea că unitatea lui Dumnezeu se manifestă în tot ce este vizibil),
Unicitatea divinității, unicitatea stăpânirii, unicitatea existenței.
(fiecare ființă, prin dependența sa față de altul, mărturisește unitatea lui Allah, care o menține în existență),
Unicitatea măreției
(în ciuda faptului că toate ființele sunt, din punct de vedere al esenței lor, neputincioase, sărace, slabe, puterea și onoarea pe care le poartă indică la această unitate).
Unicitatea eternă
(îndeplinirea nevoilor ființelor creaturi care au nevoie de totul, în tot ce fac, este un limbaj care indică această unitate) și
tehuid-i cami
(de exemplu, asta înseamnă că;
Dumnezeu nu are nici egal în ființa Sa, nici partener în acțiunile Sale, nici asemănare în atributele Sale.
ca
cele șapte trepte ale teohidului
a declarat că a fost demonstrat.
(vezi vârstă)
Click here for more information:
– TEVHİD
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
