Șiismul este o ramificație a Islamului care crede că, după profetul Muhammad (pace fie cu el), conducerea aparține lui Ali, un rudă apropiat al profetului, și imamilor descendenți ai acestuia. Această categorie abordează credințele fundamentale ale Șiismului, originea sa istorică și punctele de diferențiere față de Sunniism. Șiiții acordă o mare importanță credinței în Imamat; ei consideră că Ali și cei Doisprezece Imami sunt lideri imaculati și cu cunoștințe divine.

Caferismul este ramificația cea mai răspândită a Șiismului și este cunoscută și ca ramificația celor Doisprezece Imami. În domeniul jurisprudenței, ea se bazează pe opiniile Imamului Cafer es-Sadic. Ea adoptă o abordare echilibrată, bazată atat pe interpretări raționale, cat si pe tradiții.

Alevismul, pe de altă parte, este o cale originală care s-a dezvoltat în Anatolia și în unele regiuni islamice, care, deși este apropiată de Șiism din punct de vedere istoric și cultural, prezintă diferențe în înțelegerea credinței și a cultului. În Alevism, ceremoniile cem, relația dede-talip, teohid, justiția și dragostea lui Ali sunt printre valorile fundamentale. Alevismul are o dimensiune identitară culturală, la fel ca și religioasă.

Această categorie își propune să explice în mod obiectiv asemănările, diferențele, procesele de dezvoltare istorică între Șiism, Alevism și Caferism, precum și locul acestor structuri în lumea islamică. Contribuie, de asemenea, la consolidarea respectului, toleranței și înțelegerii interconfesionale.