– Acestea
„Nu s-a întâmplat niciun miracol, poveștile sunt inventate, sunt minciuni.”
împotriva căruia se opun ei, a măreției, sau
„Au existat lucruri descrise ca minuni, au existat, dar acestea nu sunt dovezi că cineva este pe calea cea dreaptă, sunt ca ispitele.”
Se opun ei spunând asta?
– În istoria Islamului
„Aceste minuni sunt inventate, sunt minciuni, nu s-au întâmplat astfel de lucruri.”
Există cineva care să spună asta? Puteți da un răspuns cuprinzător?
Dragul meu frate,
– Aici ar fi greșit să spunem cu precizie cine sunt grupurile care neagă miraculele. Întrucât nu se poate vorbi de o unanimitate totală a tuturor membrilor a niciunui grup. De exemplu, există o opinie larg răspândită că wahhabii neagă miraculele. Însă, pe unele site-uri arabe se susține insistent că Abdullah ibn Wahhab și adepții săi nu au negat niciodată miraculele.
– De asemenea, sunt importante cuvintele lui Ibn Taymiyyah pe acest subiect:
„Aprobarea autenticității minunilor și miracolelor manifestate de sfinți, precum și a lucrărilor extraordinare pe care le-au realizat cu ajutorul lui Dumnezeu, este una dintre credințele acceptate de Ahl-i Sunnet.”
(vezi Ibn Taymiyyah, Majmu’ al-Fatawa, 3/156)
– Din acest motiv, considerăm că nu are rost să menționăm numele sectelor care neagă miraculele; nu credem că ar fi de mare folos să menționăm nume precum Harici, Mu’tezili sau Vehabi.
– Dar, ca răspuns la cealaltă întrebare din formularea problemei, putem spune că ei nu spun: „cei care neagă miraculele au fost, sunt și vor fi, dar acestea nu sunt dovezi că sunt pe calea cea dreaptă, sunt ca ispitele”. Ci, dimpotrivă…
„Aceste minuni sunt inventate, sunt minciuni, nu s-au întâmplat astfel de lucruri”
spun ei.
– Cu toate acestea, s-a spus că cazurile extraordinare observate de unele persoane care acționează în contradicție cu credința în unitatea lui Dumnezeu (tawhid) în religia islamă sunt de natură demonică (isitdraç) (Ibn Taymiyyah, op. cit., 1/364) sau că aparțin tipului de minuni asociate cu vrăjitori și ghicitori. (vezi op. cit., 10/278)
– Încheiem cu mențiunea că este util să reamintim și cuvintele lui Ibn Taymiyyah:
„Se spune în tradiție (în relatarea hadith-ului) că Dumnezeu a zis: «O, robul Meu! Eu spun «fiind» despre ceva, și imediat devine. Tu ascultă-Mă, ca să te ridic la o poziție în care, când vei spune «fiind» despre ceva, imediat să devină!» (…) Aceasta este cea mai mare cotație (pentru rob). Cum ar putea să nu fie, căci acest rob aude cu El (cu Dumnezeu), vede cu El, arată puterea cu El, merge cu El!…”
(Ibn Taymiyyah, op. cit., 4/377)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
